Dinozaurul tare in dintiAtentie, abundenta saraceste!...

Ponosul principal al abundentei e ca devalorizeaza. Ce a fost rar devine frecvent, ce a fost exemplar, devine uzual, ce a fost modelator devine nesemnificativ, banal. "Toata lumea la computer" inseamna toata lumea la relatia mica, nesemnificativa, prea putin discriminatorie, nerelevanta. La fel "toata lumea la celular". Pe cat de facila a devenit relatia, pe atat i-a scazut portanta. De altfel, schema conversatiei tipic actuale e: - "Buna. Ce faci? Mai vorbim". E tot mai putin de spus, cu cat se vorbeste mai mult. Oricine poate aborda pe oricine oricand, nu mai e pavaza izolarii care da prestigiu, nu mai e delimitarea personalitatii, care acum se resoarbe, ca sa nu spun se ineaca, prin super-conversatie.
Se scrie infiorator de mult, fiecare scrie si tipareste. In aceeasi masura scade interesul, care e nelimitat. Se angajeaza atentia tot mai mult si mai difuz, dispare concentrarea. Dispare, de asemenea, valoratia, o carte devine egala (ca timp consumat) cu alta carte, mesajele se diminueaza, nu mai gasesc spatiu de expandat. Devii selectiv, dar mai ales econom, in sensul ca absorbi in interes si trait numai o parte, numai cat incape pe flux. Devii, de asemenea, econom in emotii, te multumesti cu informationalul terre-a-terre.
Din opere, nepotul meu, de pilda, a selectionat doar arii celebre, bomboanele de pe tort, nu mai are pofta, nici timp, pentru structura, pentru poveste. Ca atare, aria nu incoroneaza nimic, n-are baza, semnificatia ei emotiva se reduce simtitor. Dar se pare ca viata il obliga la o asemenea reductie, viata cu abundenta ei de oferte la un timp tot mai limitat.
Aceasta ecuatie "timp-oferta" se rezolva de obicei in favoarea utilului. Alegi ce-ti este util, ce te pune mai bine in valoare, te clasifica optim, eventual iti aduce castiguri. Gratuitatea emotiva, aceea care face maretia omului, se duce, ramane trepadusia. Te inscrii intre servantii care ar putea intreprinde ceva remuneratoriu, care ar putea castiga, in concret, in specie.
Acum sunt multi si cei care castiga din abundenta; ei nu mai prezinta mare interes, dimpotriva, par usor vexatorii. Sunt, de asemenea, prea multe masini pe caldaram, viata a devenit grea din cauza lor, aproape insuportabila pe alocuri. Multi pot mult mai mult decat puteau inainte, dar concomitent bunul lor gust scade, ca si satisfactia. Inaintam spre o standardizare tot mai obiectiva, si mai obiectuala.
S-au inmultit periculos si mijloacele de manipulare a psihicului. Toti propun si analizeaza tot timpul ceea ce flescaie, prin abundenta alternativelor, initiativele, alegerile. Nu mai stii unde sa intorci capul sa eviti un indemn, o propunere, o reclama. Toti cheama pe toti la de toate, e un vacarm aiuritor! Oratori publici, actori publici sunt unde te intorci cu miile, cu zecile de mii, spectacole se tin lant si ca atare se uita grabnic; programele, mesajele te dau peste cap, iti ocupa nepermis creierul, indopandu-l inutil; pana cand, ca sa te aperi, devii apatic...
Ideea ca o mai mare difuziune de mijloace, o mai mare retea de oportunitati, si cat mai comode, face bine, mi se pare o dogma pernicioasa, izvorata dintr-o prejudecata stupida ca progresul e in primul rand tehnic, stiintific, investigator. Insula de ragaz si de meditatie autoportanta, solopoetica, e batuta de valurile tsunamice ale utilului, de pragmatismul devastator. Acesta e prestigiul cel rece al noilor civilizatii atlantice, fata de o Europa spiritual-culturala unde mai domnea putinatatea nobila, gratuitatea rara, transcendentul. Acum esti covarsit de peste tot. Pe masura ce ti se dau tot mai multe mijloace si conforturi mecanice si obtii inter-relatii tot mai mari si mai facile, devii, ma tem, tot mai mic...

---

Despre autor: