Fara indoiala, cele mai mari rele Romania si le face cu mana ei, dar, daca exista si rele impuse de altii Romaniei, atunci alinierea preturilor productiei interne de gaze la preturile gazelor din import constituie de departe cel mai mare dintre aceste rele. Este o anomalie economica, impusa Romaniei de Uniunea Europeana, culmea, in numele concurentei economice loiale! De fapt, pentru a spune lucrurilor pe nume, este o impunere de tip colonialist, varata pe gat de la centru celui de la periferie!

Ca o dovada ca si Comisia de la Bruxelles a constientizat inconsistenta economica a unei asemenea alinieri, aceasta nu figureaza in mod expres intre prevederile tratatului si altor documente ale aderarii, ci se concretizeaza camuflat intr-un "angajament" al Romaniei de a proceda la o astfel de aliniere. Un termen nu exista precizat, dar, mai devreme sau mai tarziu, alinierea va trebui intreprinsa. Cu cat se amana, cu atat alinierea devine mai dureroasa, pentu ca, intre timp, preturile gazelor din import tot cresc.

La nivelul preturilor actuale, o aliniere ar insemna majorarea pretului de desfacere a productiei interne cu vreo 80% pentru a se atinge pretul gazelor din import. Ceea ce pur si simplu i-ar sugruma pe consumatori: individuali sau firme. Si nu trebuie sa fii economist ca sa surprinzi ca, daca preturile de desfacere a productiei interne se aliniaza la cele ale importului prin decizie administrativa, se face de fapt un cadou celor care exploateaza resursele din Romania si, daca, asa cum se si intampla, cei care exploateaza ajung sa fie niste companii straine, cadoul ajunge fara vreun merit la acestea. Exact cum este cazul OMV, care exploateaza jumatate din resursele de gaze ale Romaniei, in urma privatizarii Petrom! S-a gandit cumva cineva la Bruxelles la regimul aparte pe care ar trebui sa-l aiba aceste profituri suplimentar obtinute in urma unor decizii administrative si care nu sunt rodul valorificarii unor oportunitati de piata sau al unor abilitati manageriale?!

Citeste si:

In general, responsabilii Comisiei de la Bruxelles evita sa discute subiectul, dar justifica alinierea cu cerinta de a pune pe acelasi plan din punct de vedere concurential consumatorii industiali din Romania cu cei din celelalte tari din Uniunea Europeana. Aceste tari, in majoritatea lor, nu detin resurse de gaze si deci n-au "productie interna". Singurul gaz existent pe piata lor este cel din import. Ar fi o curiozitate de aflat insa daca tarilor comunitare, putine la numar, care au productie interna li s-a impus sa ii ridice acesteia pretul de desfacere la nivelul celui al importului. Sau daca tarilor care au productie interna suficienta si nu apeleaza la importuri de gaze (cum ar fi tari cu acces la exploatarile de gaze din Marea Nordului) li s-a impus cumva sa desfaca productia la preturile de import si, daca da, anume la preturile de import din cazul cui?

Mult mai probabil, lucrurile sunt mai simple: a fost gasita o tara gatuita si sub presiunea aderarii si i s-a impus ceea ce altora nici prin gand sa li se impuna! Ce, i s-a impus cumva Austriei, de pilda, ca, din motive naturale, isi acopera consumul de energie electrica in mod prioritar din sursele hidro deosebit de ieftine, sa desfaca energia electrica la preturile din Franta, care obtine electricitate preponderent din surse nucleare, sau cumva din alte tari comunitare, care o obtin precumpanitor din surse termo?!

Aah, una este sa se impuna unei tari sa nu desfaca sub costuri energia obtinuta - lucru care a fost, de asemenea, reclamat Romaniei, dar in mod absolut firesc, pentru ca aceasta inseamna subventionare neconcurentiala - si alta este sa se impuna alinierea absurda la preturile de import a preturilor la productia interna. Nemaipunand la socoteala faptul ca printr-o asemenea aliniere se creeaza o conditionare nefireasca de presiunile furnizorului strain de gaze, in cazul in speta Rusia!