Cetatenii neputinciosi si cultura lor politica

Esecul politicii din Romania se datoreaza unui cerc vicios: politicienilor nu le pasa de cetateni, iar cetatenii se cred prea neputinciosi pentru a-i influenta pe politicieni. Exemple sunt sute, chiar mii. Ultimul exemplu a fost cel al ninsorii care a paralizat orasele si satele Romaniei. In Bucuresti, chiar si la trei saptamani dupa ninsoare, ramasesera munti de zapada pe marginea drumurilor si pe trotuare. Dupa ce zapada a inceput sa se mai topeasca, au reaparut gropile din asfalt. Singura reactie a cetatenilor este sa-si injure primarii si politicienii. Dar nu fac nimic pentru a le schimba comportamentul, pentru a le impune un alt cod de conduita.
In afara de partide, intre cetatenii obisnuiti si administratie sau Guvern nu exista alte organizatii nonguvernamentale care sa le apere interesele. Marele absent din politica autohtona este societatea civila. Societatea civila inseamna sutele de mii de organizatii nonguvernamentale care se ocupa de administrarea intereselor cetatenilor in raportul lor cu autoritatile. Cele maximum 30 de ONG-uri active la noi nu sunt organizatii reale ale societatii civile, alcatuite spontan de catre cetateni, ci organizatii birocratice infiintate si sponsorizate din surse internationale.
In cartea lor fundamentala despre tipologiile culturii politice, dintre care cultura civica este doar una, Almond si Verba descriau tipul de cultura politica predominant in societatile moderne, dar pasive, cum este si Romania postcomunista. Cultura politica dependenta este cea in care cetateanul simte ca este influentat masiv de sistemul general guvernamental, de procesul administrativ sau de "output" (ceea ce iese in sistem), dar nu simte ca poate influenta procesul politic sau de "input" (ceea ce intra in sistem) si, cel mai important, nu se percepe pe sine ca participant activ. Ma opresc aici cu termenii tehnici ai unei carti pe care am tradus-o in limba romana pe cand predam stiinta politica la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj, acum un deceniu, dar constat ca nimic nu s-a schimbat in cultura politica predominanta a societatii noastre. Mai mult, daca judecam dupa interesul fata de politica, dupa prezenta la vot, majoritatea cetatenilor romani din categoria cultura politica dependenta sunt tinerii. Ca sa renunt la jargonul specializat de "political science", dependentul este o leguma. Legumele sunt acei cetateni pasivi, care nu reactioneaza in nici un fel fata de autoritati si provocarile politicii (desi pot fi extrem de violenti intre ei, in trafic, la piata, pe stadioane). Cata vreme legumele vor forma majoritatea, politicienii vor continua sa isi bata joc de noi.
Inainte de revolutia anticomunista, sintagma "mamaliga nu explodeaza" desemna in Occident modul obedient in care traia poporul roman sub regimul comunist totalitar. Dupa explozia populara din decembrie 1989, la care nu au participat prea multi oameni, decat dupa ce s-a anuntat la televizor si la radio fuga lui Ceausescu, singurele manifestari remarcabile de activism civic au fost manifestatia maraton din Piata Universitatii si memorabilele marsuri ale Aliantei Civice. In rest, poporul a reintrat in adormire. Nu poti avea alesi responsabili daca nu ai alegatori care sa-i traga la raspundere. Romanii vor avea politicieni de valoare in fruntea acestei tari abia cand vor iesi din lunga hibernare in care s-au complacut dupa revolutie. Vom avea democratie abia cand o vom construi de jos in sus.

---

Despre autor: