Doi kaghebisti efectueaza un control de rutina intr-o cladire.
La un moment dat, ei gasesc o scobitura in parchetul uneia dintre in­ca­peri.
Convinsi fiind ca bila descoperita acolo e un dispozitiv de ascultare, se apu­ca
s-o demonteze. Deoda­ta, se aude un zgomot deoa­rece uriasul candela­bru insurubat
in bila se prabuseste pe po­deaua salii de dans de dedesubt.

Un banc? Nu. Un fapt real. De altfel, multe fapte reale sunt
povestite in pasionanta carte a lui Victor Sheymov, “Turnul secretelor”. Cele
mai multe nu sunt deloc amuzante ca episodul pe care l-am povestit. Dimpotriva,
ele sunt infricosatoare si dovedesc ce organism sinistru a fost KGB-ul, care si-a
facut un titlu de glorie din suspectarea si terorizarea tuturor. Cine le
relateaza? Un fost ofiter de contrainformatii sovietic. “Turnul secretelor”
este istoria unui om care a inteles la timp in ce sistem ticalos lucreaza si a
ales sa-i divulge tainele americanilor, reusind sa evadeze din sufocanta temnita
sovietica.

SPECTACOL. Am
citit carti de spionaj mai elaborate decat aceasta, datorate unor scriitori
care au cunoscut tot din interior mecanismul de functionare a serviciilor
secrete - Graham Greene, John LeCarre. Dar, de aceasta data, nu mai avem de-a
face cu o carte de fictiune. Cititorul nu mai e incantat de talentul
scriitoricesc si nu mai e cucerit de spectacolul unei imaginatii debordante.
Pur si simplu, Sheymov se spovedeste pentru a se elibera de raul pe care l-a
acumulat in el insusi, acceptand sa intre in tinerete in randurile temutei
organizatii opresive si ocupandu-se, dupa un timp, de domeniul cifrurilor
KGB-ului folosite in comunicatiile din afara granitelor URSS. O functie extrem
de importanta. Cartea seamana cu un raport minutios intocmit pentru uzul unui
serviciu de spionaj strain. Autorul face o precizare importanta: “In calitate
de profesionist, consider ca modul in care sunt descrise serviciile de informatii
in carti si in filme este adeseori grav deformat. La fel ca majoritatea
celorlalti profesionisti, cred ca misiunea noastra nu prea are legatura cu urmaririle
automobilistice palpitante si cu schimburile frenetice de focuri. Serviciile de
informatii se retrag din scena la auzul primei impuscaturi”.

DECOR. Desigur,
Sheymov descrie si o Moscova cenusie, cu oameni imbracati saracacios,
inghesuindu-se in mijloacele de transport in comun sau stand la cozi
interminabile pentru a cumpara cele necesare traiului zilnic. Acesta este insa
doar decorul. Cele mai captivante pasaje sunt cele care urmaresc procedeul de “exfiltrare”
a ofiterului de rang inalt si a fami­liei sale. O operatiune riscanta,
extraordinar de bine pusa la punct, opera a unor profesionisti. Remarcabile
sunt si detaliile legate de modul de recrutare a agentilor, de instruirea lor
sau cele referitoare la codificarea si folosirea ci­fru­rilor. Dez­va­lui­ri
sen­za­tio­nale, care, cu siguranta, au fost mana ce­reasca pentru lu­cra­to­rii
CIA atunci cand au luat cunostinta de ele. Dar fostul ofiter a dorit mai mult sa-si
transforme paginile intr-un avertisment care sa tre­zeasca din amortire opinia
publica: “Am sentimentul ca nu e suficient sa scapi din sistem. Simt ca am o
anumita obligatie fata de cei care sunt deja sclavi ai acestui sistem, precum si
fara de cei din alte tari care risca sa devina la randul lor sclavi”. Oare a
luat cineva aminte la acest semnal de alarma?

Apreciere despre carte

Citeste si:

“In aceasta carte, autorul avertizeaza: Comunismul nu e doar
o ideologie, ci si o mentalitate, un tipar de gandire care supra­vietuieste azi
cu succes. Pentru occidentalii care aud in fiecare zi de fostii comunisti si
reconvertiti politic si aflati acum la condu­ce­rea noilor republici din
defuncta Uniune Sovietica, dezvaluirile lui Sheymov vor provoca o reflectie
lucida asupra viitorului relatiilor dintre Vest si aceste republici”

Descriere evenimentelor

“In 'Turnul secretelor>>, Sheymov isi povesteste fara
menajamente aventurile incredibile, cu atat mai socante cu cat acestea s-au in­tam­­plat
cu adevarat, in adevarata lume a spionajului international, vazuta ca un meci
de sah si descrisa, dinlauntru, de un maestru al jocului”

Existau toate datele unei lichidari in cel mai pur stil
kaghebist. Daca nu erau ei de vina, ce rost mai aveau eforturile de mu­sa­ma­li­za­re?
Pe de alta parte, insa, daca fusese mana KGB-ului, cum se face ca exe­cutia
fusese atat de prost efectuata? Valentin nu conducea masina, n-ar fi putut
inscena un accident.