Cum am fost sadic

Acum vreo cinci ani, cam pe vremea asta, am fost invitat la
ziua unui amic destul de bogat, proaspat intors de la munca din Spania. Habar
n-am ce dresese si facuse p-acolo, dar stransese destui bani cat sa inceapa sa-si
faca o vila pe
langa Bucuresti. Invitase mai multa lume intr-o pivnita cu miros de mucegai de
pe Lipscani. Am ajuns destul de tarziu, cand oamenii erau deja ametiti curatel.
Nimerisem intr-un vacarm teribil. Pe langa muzica data la maximum, unii behaiau
o melodie necunoscuta, iar restul de comeseni trebuia sa zbiere ca sa se faca intelesi.

Peste toate zgomotele insa se distingea destul de clar vocea
unei doamne la vreo treizeci si cinci de ani, inalta si grasa deopotriva. Era
echipata in negru si avea o mutra de bulldog fioros. L-am intrebat pe sarbatoritul
Naica cine e doamna care peroreaza si mi-a raspuns rastit, ca sa-l aud, ca e “Ioana,
arhitecta care mi-a facut proiectul la vila! Tot ea conduce santieru', are firma
de constructii!”.

Mi-am adus aminte ca mai aveam un coleg de redactie care
voia sa-si faca o casa la tara, asa ca am intrat in vorba cu Ioana. Intentionam
sa o intreb despre preturi si in cat timp poate sa dea gata constructia, dar
era intr-o faza in care nu prea mai puteam sa ma inteleg cu ea, asa ca am
preferat sa ma matrafoxez si eu. Fiind vorba de contratimp, inspre dimineata, cand
s-a spart petrecerea, Ioana se mai trezise, dar nu de tot, eu eram relativ ametit,
asa ca ajunseseram cam pe acelasi palier. Cum stateam in aceeasi directie, am
plecat impreuna, balabanindu-ne suav. Ma expusesem unui mare risc, puteam sa
fiu aplatizat daca ar fi cazut peste mine, dar, din fericire, nu s-a intamplat
nici un accident. Cand am ajuns in fata blocului ei, situat undeva langa
Spitalul Coltea, m-a invitat la o cafea si o bere, sa ne revenim. Ajunsi sus,
la etajul trei, a scos de nu stiu unde o sticla de vodca. De aici, mi s-a taiat
filmul pentru o lunga perioada. M-am trezit cateva ore mai tarziu, gol, in pat,
cu magaoaia langa mine. De fapt, chiar in mine, cu gura infipta intr-un intr-un
anumit organ al subsemnatului. Probabil visasem ero­tic, fiindca aveam o erectie
de zile mari. Plin de avant, in ciuda durerii de cap, am facut amor cu ea. In
ciuda masivitatii, se chinuia sa adoptam diverse pozitii laborioase. Imediat
dupa ejaculare a urmat si cafeaua mult amanata, ceea ce mi-a produs o bucurie
sincera. Cum nu se mai invartea asa de rau camera cu mine, am inceput sa discutam
lejer si sa ne facem, bineinteles, confesiuni amoroase. Mi-a marturisit ca “am
avut cam saptezeci si cinci de amanti, proportional cu numarul kilogramelor
mele”. Mintea, fiindca, la o evaluare ochiometrica avea pe putin nouazeci de
kilograme.

“BATE-MA!”. A adus mult de mancare, pe o tava imensa, de arama, pe care
a pus-o in pat si a inceput o telenovela, despre cum a fost sedusa si
aban­donata de diversi masculi care nu voiau, de fapt, decat sa se infrupte din
profitul firmei ei si in cel mai bun caz sa obtina discount-uri la oarece
pro­iecte arhitecto­nice. Spera ca eu sa fiu altfel, iar domnia mea nutrea deja
dorinta sa se care mai repede de acolo. Era un spectacol frumos cum manca,
balota in ea ca si cum ar fi avut sapte maini. A sarit brusc la viata de san­tier
si mi-a povestit ca trebuie sa se poarte dur cu muncitorii din subordine, care
furau constant din materiale, ba chiar ca trebuie din cand in cand sa-i mai
plezneasca pe unii, in ciuda faptului ca ea e un caracter blajin. De aici a
fost numai un pas pana sa-mi impartaseasca o teorie clasica, din care rezulta ca
aia care sunt sefi si trebuie sa-si impuna au­toritatea la munca simt nevoia sa
fie do­mi­nati in existenta intima. Nu ba­nu­iam unde vrea sa ajunga. Am fumat tigara
de dupa masa si am dat sa cobor din pat, sa-mi trag pe mine efectele personale si
sa ma roiesc spre casa mea. S-a ridicat si ea in picioare si cu o miscare
tea­trala a aruncat halatul mare cat o hu­sa de Jeep in care era varata. A inceput
sa spuna: “As vrea sa ma domini! Bate-ma! Scuipa-ma in gura! Leaga-ma!”.

Mi-am pus chilotii pe mine si am ingaimat ca vreau sa plec.
Ioana se trantise pe jos in fata mea, se ancorase de picioarele mele si
continua: “Umileste-ma! Merit sa ma pedepsesti, am fost rea! Scoate-ti cureaua si
da in mine!”.

M-am smucit, am
continuat sa ma imbrac si mi-am adus aminte de un banc celebru, cu sadicul si
masochistul. I-am spus: “Vreau sa te fac sa suferi! Raspunsul meu la ce ma rogi
e unul singur: Ntz!”.

In timp ce mergeam spre usa, am mai auzit doar atat: “Esti si
tu ca toti ceilalti! Porcule!”.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe