Disidenta carnatilor banateni

"Worschtkoschtprob" sau "Festivalul degustarii carnatilor banateni" a fost pana in 1989 o manifestare privata in interiorul redactiei unui ziar de limba germana din Timisoara. Acum, concursul a ajuns la editia a 36-a si este unul dintre cele mai importante evenimente mondene ale Banatului.
Sute de timisoreni, prieteni si cititori ai echipei redactionale de la ziarul german "Banater Zeitung" s-au intalnit, ieri, la Casa Adam Muller Guttenbrunn din Timisoara, pentru a se infrupta din tot felul de bunatati culinare, la cea de-a 36-a editie a "Festivalului degustarii carnatilor banateni". Prima editie a manifestarii a fost organizata in 1972 de catre nemtii din Banat. "Degustarea carnatilor banateni" sau "Worschtkoschtprob" nu a fost privita cu ochi buni de regimul de la acea vreme, asa ca, dupa 1985, sarbatoarea s-a intrerupt brusc, fiind reluata dupa Revolutie. Acum, momentul este considerat drept unul dintre cele mai interesante evenimente mondene din Timisoara.
In acest an, la concurs s-au inscris 20 de producatori particulari, care prepara carnatii pentru uzul familiei, precum si peste 20 de firme din judetele Timis, Caras-Severin si Arad. Unele produse au fost cumparate din supermarketuri, acestea provenind mai ales din Ungaria. Ca in fiecare an, oaspetii au fost primiti de directorul Casei Adam Muller Guttenbrun (AMG), Karl Singer, care a amintit ca, in trecut, prepararea carnatilor a fost un eveniment de familie si, deci, cel mai bun prilej ca toate rudele sa se intalneasca macar o data pe an. Acum, o data pe an, isi dau intalnire si prietenii apropiati ai cotidianului si degusta preparate de carmangerie, dar si de patiserie, mare parte fiind dupa retete nemtesti. Oaspetii au fost nerabdatori sa le fie deschise usile salii de la AMG, pentru a se infrupta din bunatati. Incaperea s-a umplut imediat, in centrul atentiei fiind, desigur, produsele din concurs. Produsele au fost expuse in zeci de farfurii, iar membrii juriului i-au "verificat" cu atentie si au dat note de la 1 la 5, pentru culoare, gust, miros.
Conform unui membru din juriu, in acest an producatorii particulari s-au intrecut pe sine, in schimb a fost dezamagit de calitatea produselor de la firme. Castigatorii insa au fost aplaudati la scena deschisa si asaltati cu intrebari despre trucurile folosite pentru a da calitate produselor. Astfel, pe locul al III-lea, cu acelasi punctaj, s-au situat trei producatori: Nagy Benedict stefan, din Timisoara, Mircea Karkus, din Nadlac, Arad, si Nikolaus Grifaton, din Satchinez. Pe locul II au iesit alti doi "maestri": Oswald Zachari, din Jimbolia, si Robert Gottschick, din semlac, Arad. Premiul pentru cei mai buni carnati i-a revenit lui Timotei Tintoi. "Am castigat cu doua feluri de carnati, ambele fiind retete proprii. O alta reteta a bunicului meu, Nikolaus Grifaton, pe care am gasit-o acum, desi el a decedat de 30 de ani, a reusit sa ia locul al III-lea. Ma bucura foarte mult ca juriului i-a placut", a spus Tintoi. Din randul firmelor, pe primul loc au fost doua firme, una din Resita si alta din Timisoara.
O serbare interetnica
Unul dintre oaspetii obisnuiti la acest inedit concurs este deputatul din partea minoritatii germane, Ovidiu Gant, fost europarlamentar. "Am fost aproape in fiecare an, pentru ca este organizat de prietenii nostri de la Banater Zeitung si e normal sa fiu prezent. Acest festival este o serbare interetnica, interculturala, pentru ca nu sunt prezentati numai carnati nemtesti, ci si romanesti, maghiari. Interferentele culturale in Banat sunt foarte puternice, dar e o traditie minunata. Dupa parerea mea este unul dintre cele mai frumoase evenimente mondene ale Timisoarei", a declarat Gant. Din punctul sau de vedere, acest eveniment este si o activitate de PR pentru comunitatea germana, pentru ca este "o mica contributie la conservarea unor traditii pe care taranii din Banat le-au avut intotdeauna". Deputatul spune ca si in familia sa se consuma des acest produs, cel care ii prepara fiind tatal sau, care sta intr-un sat din Bihor. Intrebat cum s-a schimbat acest eveniment din trecut, Gant a precizat ca, inainte de 1989, "era o incercare de a iesi din modelul pe care il impunea societatea respectiva, inainte de 1989, desi nu era o forma de protest". "Era o forma de pastrare a unei identitati pe care la vremea aceea nu era privita neaparat cu ochi buni si poate tocmai de aceea, depasind cadrul etniei si devenind o manifestare interetnica, acum are o cu totul si cu totul alta conotatie. In limita posibilitatilor, vrem sa ducem aceste traditii mai departe", a conchis deputatul.

Secrete de preparare
Castigatorul din acest an al concursului, Timotei Tintoi, banatean sadea, spune ca traditionalul produs specific mai ales sarbatorilor de iarna este "al mai bun cand esti flamand sau cand esti obosit, cand esti la coasa ori la spart de lemne, nu cand stai la televizor trei zile si esti imbuibat si fara miscare. Poti sa ai cel mai bun carnat si tot nu iti va placea". Acesta a dezvaluit cateva din secretele sale, invatate inca de pe vremea cand a inceput sa mearga. "Cea mai buna treaba iese cand carnatul este facut din porcul cald, imediat dupa ce a fost taiat. La macinat, carnea nu trebuie nici prea mare, dar nici prea multa. In afara de traditionalele sare, piper, boia, usturoi, un efect grozav ii da putina nucsoara si boiaua de ardei iute. Asta, in functie de cum place si familiei, dar le dau un parfum si o aroma aparte. La fum, sa fie neaparat fum rece, din rumegus de esenta tare, nu din rasinoase", povesteste banateanul. "Carnea pentru carnati se tine la macerat in condimente. Daca se depun in sare cu salitru sau nitriti, cum le spune acum, asta le da o nuanta rozalie foarte frumoasa. Un secret pe care multi nu il stiu pentru pastrarea culorii naturale la carne e ca se pune si putin zahar, care pastreaza acea culoare rozalie. Cel mai important efect pentru culoare este insa boiaua. Alt secret este perioada de umplere a carnatului pana la afumare. Trebuie pus carnatul crud in mat, la zvantat pana se usuca matul, altfel prinde fumul si ii da un aspect frumos si un gust foarte bun. Altii fac greseala de a umple matul umed si il baga imediat la fum. Atunci el nu prinde un fum frumos, ci un fel de mazga. si asta nici la culoare si nici la gust nu da prea bine. Un carnat foarte bun trebuie ca, de cand l-ai uscat si pana il mananci, chiar si daca trece un an, sa-si pastreze forma initiala rotunda. Nu are voie sa se stranga. El se strange si daca pui prea multa apa, pentru ca se evapora. Ideea e ca daca folosesti marfa buna, vei scoate un produs bun", a mai spus Tintoi.
Sotia lui Ioan Birta, de loc de langa Cluj, a participat pentru prima data la "Worschtkoschtprob". Birta ne-a spus ca nu are o reteta speciala, pentru ca totul depinde de gusturile familiei. Concurentul clujean s-a aratat foarte nemultumit de calitatea produselor din supermarketuri. "In supermarketuri sunt numai carnati artificiali. Ca aspect arata foarte bine, dar nu sunt buni la gust. Eu imi iau carne de la anumite pravalii, nu de la supermarketuri si il facem dupa gustul nostru. Folosim o reteta clasica, si anume carne, usturoi, boia, care conteaza foarte mult. Eu am 70 de ani si fac carnati de vreo 30 de ani pentru familie", a spus Birta.
Gheorghe Dumitru, responsabil pe zona de vest pentru firma castigatoare din Resita, spune ca la aceasta societate, care si-a inceput activitatea inca din 1991, "se produce o gama mare de carnati, dar nu sunt dupa retete traditionale, ci dupa retete care respecta normele europene privind aditivii si conditiile de siguranta a alimentelor". Desi isi vand marfa in mai toate supermarketurile din tara, societatea nu exporta carnatii. "Poate peste un an-doi", a precizat Dumitru.
>> Intre traditie si fast-food
Antropologul timisorean Gheorghe Sechesan a amintit de unde a pornit traditia prepararii carnatilor. Evident, are legatura cu sacrificiul sangeros al porcului, de Ignat. "Prepararea carnatilor reprezinta o continuare a sacrificiului animalului. Sacrificiul trebuie neaparat sa fie sangeros si este greu de imaginat ca vreodata taranul roman va accepta impuscarea, gazarea sau electrocutarea respectivului suin. In vechime, umplutura rafinatului aliment, carnatul, se facea nu cu masina de tocat, ci cu ajutorul satarului. Cu alte cuvinte, sacrificiul sangeros era acum continuat, iar diferenta dintre acest tip de produs si "tocatura" orientala, carnea macinata, trecuta prin "masina", era subliniata o data mai mult", a spus Sechesan. Trebuie amintit si ca produsul alimentar creat in perioada de iarna a fost un element important in ceea ce priveste magia darului, impreuna cu vinul, colacii, pentru ca, pe vremuri, nu se dadeau bani la colindatori. "Atunci cand s-a renuntat pentru prima oara la reteta traditionala de preparare a animalului sacrificat, s-a renuntat la milenii de cultura. Ideea de a reveni la reteta traditionala nu este doar un gest de generozitate, ci unul cu implicatii de viata, caci, revenind la mancarurile traditionale, spunem un nu hotarat tuturor otravurilor de tip fast-food care ne asalteaza masa de zi cu zi", a mai spus Sechesean.
>> Premii inedite
La editia din acest an, numarul sponsorilor a fost mult mai mare ca in anii trecuti. Premiul oferit castigatorilor, producatori particulari, a fost posibilitatea de a merge la consultatii stomatologice. Castigatorul locului I va putea beneficia de o consultatie dentara completa, detartrare, curatire a dintilor, periere, de doua ori in anul 2008, pentru cate doi adulti si un copil, in valoare totala de 600 lei.

---

Despre autor: