Cea mai intrebuintata forma de aparare a celor sapte demnitari cu dosare la DNA este cea politica.

Toti sint curati, cinstiti si nevinovati, si doar politica i-a nenorocit. Daca nu era, ar fi trait bine pina la adinci batrinete si s-ar fi folosit de firme, de vile si de conturi fara sa fie conturbati de cineva. Ideea sustinuta de fiecare dintre demnitarii cu dosar este ca procurorii sint in slujba presedintelui. E posibil sa fie asa si sint dispus sa accept aceasta explicatie. Pe de alta parte, daca absolut toti cei cu dosare la DNA sint victime politice nevinovate, atunci pur si simplu nu avem deloc coruptie la nivel inalt politic. Aparatorii din mass-media ai celor cu dosare spun ca procurorii primesc ordine si executa fidel ce li se spune de la Cotroceni. In plus, demnitarii PD-L nu se afla printre cei vizati, si asta e dovada partizanatului. Posibil sa fie asa, nu neg! Pe de alta parte, daca e asa, atunci ar trebui ca inculpatii sa se grabeasca sa ajunga rapid in fata instantei. O sentinta judecatoreasca definitiva este singura lor posibilitate reala de a scapa de procurori, de Basescu si de ambuscada politica in care au cazut. Doar asa vor scapa de procurorii manevrati politic, iar Cotroceniul isi va diminua sansele electorale si de credibilitate. Mi se pare logic sa gindeasca asa. Dimpotriva, tergiversarea procedurala si piedicile puse actului de judecata, oricit or fi de temeinice procedural, sint catastrofale politic. Cu cit se lungesc procesele, cu atit cresc sansele ca viitoarele alegeri sa fie pierdute de partidele care ii sustin. Prin acest procedeu, demnitarii cu dosare actioneaza in favoarea adversarilor politici: le fac, cum se spune, jocul. Cei sapte se comporta ca niste agenti electorali ai celor care incearca sa-i nenoroceasca! In plus de asta, omul de pe strada, care va decide anul asta in cabina de vot, ii vede si judecata lui este simpla. Pentru alegatorul din 2008, refuzul acestor demnitari de a ajunge in instanta este expresia spaimei. Un om cinstit, care crede in nevinovatia sa, nu are a se teme si nu se foloseste de demnitatea sa pentru a-si bloca demonstrarea nevinovatiei decit in situatia in care nu crede in ea. Simplu ca un buletin de vot.

Daniel Vighi este scriitor si profesor la Universitatea de Vest din Timisoara