Scrutinul e marcat de problema independentei Kosovo si de relatiile cu UE.

6,5 milioane de sirbi cu drept de vot erau asteptati ieri la urne pentru a-si alege un nou presedinte. A fost primul scrutin prezidential organizat in Serbia, dupa desprinderea de Muntenegru in 2006. Sectiile de votare s-au deschis la ora locala 7.00 (6.00 GMT) si au fost inchise seara, la ora 19.00 (20.00 GMT). Analistii se asteptau la o rata de participare la vot sub 50%.

Nu mai putin de noua candidati s-au inscris in cursa pentru presedintie. Potrivit sondajelor insa, doar doi dintre ei au sanse reale de victorie: actualul sef de stat, proocidentalul Boris Tadici, si ultranationalistul Tomislav Nikolici. Chestionarele realizate inaintea scrutinului indicau o cursa foarte strinsa: favoritul alegerilor este Nikolici, cotat cu 33% din intentiile de vot. El e urmat indeaproape de Tadici, cu 30 de procente. La acest scor, o rasturnare de situatie se poate produce oricind. Nici unul dintre candidati nu e creditat cu un procentaj suficient pentru a cistiga alegerile din primul tur de scrutin. Din acest motiv, expertii se asteapta ca noul presedinte sirb sa fie desemnat in cel de-a doilea tur, programat pentru 3 februarie.

Oricine va iesi invingator in aceste alegeri va avea un mandat prezidential destul de dificil, deoarece va trebui sa gaseasca o solutie pentru problema provinciei Kosovo. De altfel, viitorul acestei regiuni, cu populatie majoritar albaneza, a fost unul dintre subiectele fierbinti ale campaniei electorale. Liderii kosovari au anuntat ca si-ar putea declara unilateral independenta, „in termen de citeva saptamini". Aceasta perspectiva este respinsa cu fermitate atit de Boris Tadici, cit si de Tomislav Nikolici. Candidatul ultranationalist este insa mult mai dur decit adversarul sau in ceea ce priveste masurile care ar trebui luate pentru a impiedica secesiunea.

Alte subiecte de maxim interes de pe agenda electorala au fost: redresarea economiei, reducerea somajului si cresterea nivelului de trai. Votul a fost supravegheat de 3.000 de reprezentanti ai unei organizatii nonguvernamentale din Serbia si de un numar foarte mic de observatori internationali. Acestia au fost trimisi de Rusia si de OSCE. Belgradul a refuzat sa permita accesul observatorilor americani si britanici, in semn de protest fata de sprijinul oferit de Londra si Washington demersurilor separatiste ale liderilor kosovari.