Moto:"Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea - realizator tv

ROMaNIA CA O TELENOVELÃ
De acasa o iau catinel pe strada care da in Bulevard. La un bloc in constructie, lucratorii s-au facut crita. Beau din sticle de plastic de un chil si chiuie in sufrageria unui apartament comanda speciala. Casetofonul, asezat pe linoleum, revarsa asupra lor un binefacator val de manele. Din cand in cand, cate unul apare la fereastra inca oarba, fara tocuri, si scuipa direct in strada.

Un caine batran se ia dupa mine. Se da mai intai pe langa cracul pantalonului. Are suficienta experienta ca sa nu se mai teama de oameni. Galeria Men's si-a deschis usile. O vanzatoare cochetica plimba matura pe scari si pe covorul din fata. Cainele o ia inainte, ca si cum ar sti unde merg. In Bulevard ma lasa, vazandu-si de-ale lui. Peste drum, in fata Sectiei de Politie, cativa mascati se imbarca in duba pentru o arestare preventiva la TV.

Strada marginita de case vechi, interbelice, transformate in pravalii si sedii de firme. O firma scorojita dezvaluie ca acolo, la capatul sagetii, se gaseste Cosmetica canina. Un batranel isi da cu var, sa para nou, numarul de la poarta: 24. Gardianul de la Reprezentanta sta pe un scaun langa ghereta cu usa deschisa in chip sarbatoresc. Trece strada, sa stea nitel de vorba, un barbat in jerseu, secondat de un caine lup. Din loc in loc, terenuri virane, veritabile mine de aur pentru speculantii de imobiliare. Pe panouri, anunturi indiscutabile au menirea de a descuraja pe cei care vor sa depoziteze aici reziduuri. In soarele mai mult decat primavaratec gunoaiele putrezesc metafizic. Amenintarea cu amenda nu-i descurajeaza pe cei care vor sa scape usor de ele. O tablita imi aduce la cunostinta ca acolo incepe Intrarea fabulistului. Poate si pentru ca ma aflu pe Strada Grigore Alexandrescu. Trec adolescenti pe biciclete impropriu de mici. Vantul de primavara tine locul maturatorilor de la REBU. Nu departe de pravalia care schimba valuta uzata si bani rupti, Panasonic si Sonny anunta lichidare totala.

Citeste si:

In fata Stadionului Dinamo, suporteri in tricouri rosii se imbarca in autobuze pentru derby-ul etapei: meciul cu Steaua. Mai infocati decat trebuie, cativa ies in calea trecatorilor pasnici, somandu-i sa raspunda daca tin cu Dinamo. Speriati, cei mai multi raspund da, desi habar n-au cine-i Dinamo.

Vine un bulevard lat, strabatut de o linie de tramvai. Pe stanga, cum te duci spre Lacuri, casute batranesti, fara etaj, si o curte mica in fata; genul de locuinta pentru functionarii interbelici. In spatiul stramt dintre casa si gardul scund, din vergele, gradini de legume pricajite sau de flori babane. Langa peretele din fata cineva si-a scos afara, pentru a fi ridicate de gunoieri, vechiturile din casa. O familie de tineri se desparte de o familie care a fost in vizita. Simtindu-se nebagat in seama, dulaul latra sonor. Nu i se da nici o atentie. Multi dintre proprietari si-au inchiriat casutele unor restaurante. Crasmele mici, cochete, se succed intr-un ritm halucinant. Culmea e ca sunt pline! La intersectia dintre Bulevard si o strada cu nume de compozitor iti iese in cale restaurantul La Anghel. Potrivit bannerului de pe gard, nici la mama acasa nu se mananca mai ieftin ca aici. Edificiul are un singur etaj. Pe terasa, sub firma, sta trasa asa, de dragul imaginii, o caruta in marime naturala.

Pe stanga e Romania dinainte de primul razboi mondial: Romania negustorilor lui Caragiale. Pe dreapta, e Romania de dupa al doilea: Romania erei comuniste. Blocuri cenusii, inveselite doar de slogane pro Dinamo. (Suntem la cativa zeci de metri de stadionul echipei). Ici-colo, cate un butic deschis in bucataria apartamentului de doua camere. Nevasta e deopotriva bucatareasa, femeie de serviciu, proprietara, magazionera si vanzatoare. Blocurilor le urmeaza cladirea unui fost institut de cercetari, impartita acum in sedii de firme, asociatii nonguvernamentale, magazii.