"Ceausescu nu a avut incredere in nimeni!"

Pentru istoria comunismului, amintirile fostilor demnitari reprezinta o sursa de importanta deosebita. Aflat timp de 15 ani in "bivuacul puterii", Silviu Curticeanu este in masura sa fie considerat o sursa de prim rang pe tema stilului de lucru, comportamentului si relatiilor directe pe care le avea Ceausescu.
Prezentam in cele ce urmeaza cateva pasaje din cartea sa memorialistica "Meditatii necenzurate", aparuta la Editura Historia anul trecut (cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei).

Hesiod a nascocit Epoca de aur pentru a denumi o perioada in care oamenii traiau ca zeii, fara munca si fara sa sufere; Ceausescu a imaginat un vis de aur, intr-o lume fara aur, la care se poate ajunge numai cu multa munca, suferinta si privatiuni de tot felul; caruta socialismului condusa de el a ramas blocata insa pe drum, cu rotile sfaramate de prea multe gropi intalnite in cale.

UN SFARSIT PREVIZIBIL. Ca s-o urneasca la drum, Ceausescu a reinviat formula stalinista: "Cine nu este cu mine este impotriva mea", a vazut in aproape oricine un dusman al poporului pe care numai el il reprezinta, a privit pe toti cei din imediata apropiere cu neincredere si suspiciune, avand credinta ca oricare din ei poate fi un spion sau un tradator vandut "agenturilor straine", a vrut cu tot dinadinsul sa reinvie activistul soldat, instrument docil si natang al urmaririi indicatiilor sale, dispus sa bata uzinele, fabricile si, mai ales, campii, sa adoarma fericit cu gandul la sarcinile de a doua zi dimineata, a regretat ca in structura activistilor au "patruns" oameni cu "simtul de clasa tocit", alesi pe criterii profesionale ce-si permit sa gandeasca si sa uite ca partidul este o organizatie militarizata unde ordinele se executa si nu se discuta. Mai presus de orice ar fi dorit ca intr-o lume pregatita sa schimbe macazul, tara sa ramana cu orice pret o insula, o oaza a socialismului in oceanul capitalismului, renascut vremelnic, dar gata in curand sa dea "ortul popii" definitiv.

Cu sprijinul neprecupetit al sotiei sale, Ceausescu nu a putut intelege ca acei care din indemnul lui au vrut, grotesc si absurd, sa-l arate ca o mare personalitate, l-au facut mic in ochii contemporanilor si-l vor face si mai mic in ochii urmasilor, mai mic chiar decat a fost in realitate, inlaturarea exceselor ducand mai intotdeauna in istorie si la contestarea unor merite reale.

Daca stam stramb si judecam drept, trebuie sa recunoastem insa ca adevarata cauza a prabusirii partidelor comuniste aflate la putere in centrul si in estul Europei nu poate fi considerata o anume persoana, ci criza profunda si ireversibila a sistemului socialist in intregul lui, care a determinat stagnarea dezvoltarii economice si, prin consecinta, saracirea populatiei, nesocotirea unor drepturi si libertati cetatenesti elementare.

"SPERANTE" LA ULTIMUL CONGRES. Am sperat ca ultimul Congres poate determina o schimbare radicala, evident nu salvatoare, dar macar de natura sa faciliteze deschiderea unei usi pentru trecerea pasnica spre alt viitor.

N-a fost asa; judecata de pe urma a lui Ceausescu a ramas captiva unui ideal pierdut, iar inconstienta, accentuata de boala si insatisfactii personale de tot felul, l-a lipsit de capacitatea de a desprinde realitatea trista de odele ipocrite. Am descris pe larg, in memoriile anterioare, atmosfera dinainte, din timpul si de dupa Congresul al XIV-lea si nu vreau sa revin asupra lor. In acele zile, trasatura dominanta a comportamentului cotidian al lui Ceausescu a fost neincrederea fata de oricine, dublata de o suspiciune ajunsa la paroxism. Ceausescu nu a avut niciodata incredere in cineva, atitudine caracteristica, de altfel, oricarui dictator; in ultimele luni, particularitatea consta in faptul ca neincrederea se manifesta bizar si agresiv.

Tov. Ceausescu, "aveti incredere, vom face cum spuneti", zicea cate un ministru sau alt personaj cu o functie de conducere.

Dupa ce el pleca, Ceausescu se dezlantuia:

- Auzi la "asta", sa am incredere!!! De altfel, si tu folosesti vorba asta; politica nu se bazeaza, Curticeanu, pe incredere; fiecare trebuie sa dovedeasca prin fapte ca-si face datoria; "increderea" este "cai verzi pe pereti", controlul permanent este baza!

O expresie uzuala astazi prin forurile de conducere ale tarii il enerva la culme.

- Tov. Ceausescu, il rog pe "colegul" de la metalurgie sa-mi livreze otelul sa-mi pot face si eu planul!

Dupa ce-i apostrofeaza pe "colegi" in sedinta, Ceausescu continua predica intre patru ochi:

- Tu nu vezi, "astia" cred ca-i la scoala primara!

- Tovarase Ceausescu, este doar un fel de a vorbi, fara o anume semnificatie!

- Asta s-o crezi tu; este de fapt dovada unei tendinte spre familiarism ce n-are ce cauta in politica!!!

Suspiciunea, ce mergea de la a banui pe oricine de tradare pana la a semna pe fiecare pagina pentru neschimbare unele documente mai importante, ca un autentic secretar de primarie comunala, lua uneori forme grotesti sau de-a dreptul aberante.

ULTIMA VANATOARE. In octombrie 1989 ne aflam la Bistrita-Nasaud, pentru o vizita de lucru ce s-a dovedit ultima din viata lui; profitand de imprejurare, in ziua precedenta vizitei, Ceausescu a participat la o vanatoare; eu am coborat la Bistrita sa obtin date la zi despre "starea judetului", desi banuiam ca ea este la fel ca "starea natiunii"; pe drum, intr-o poienita, vreo zece porci mistreti se odihneau; spectacolul, inedit pentru mine, ma face sa opresc masina, sa cobor, sa-i privesc de la 50-60 metri, fara ca ei sa se sinchiseasca de prezenta mea.

Cand m-am intors la cabana, i-am povestit lui Ceausescu scena; la circa 20 de minute, secretarul personal ma invita la o sedinta convocata ad-hoc, la care urmau sa participe primul secretar si responsabili cu ale vanatorii, locali si centrali; in raport de componenta celor chemati, habar nu aveam ce obiect poate sa aiba sedinta. M-a lamurit el inca de la inceputul ei:

- Curticeanu m-a informat c-a vazut intr-o poienita vreo 50 de porci mistreti (umflarea cifrei era o obisnuinta ce nu putea lipsi!!!), asta inseamna ca voi ati alungat mistretii si de aceea eu n-am vanat nici unul.

Am ramas perplex! In ipoteza lui, vanatoarea fiind in acea zi "la goana" ar fi insemnat ca cineva sa poata face, inainte sau in timpul ei, o selectie a "salbaticiunilor" pe specii: "voi ursilor, lupilor si iepurasilor, ramaneti la vanatoare, iar voi mistretilor, plecati sa va odihniti la poenita!!!"

Dupa sedinta, ne dam seama, si eu si primul secretar, ca orice discutie banala se poate transforma in scandal din cauza unei suspiciuni devenita maladiva. Era clar, corabia socialismului naviga in deriva; capitanul isi pierduse orice bruma de luciditate, iar un marinar ce purta intamplator numele meu a ramas, din prostie, pe corabie ca sa nu para sobolan si s-a inecat, ca sa fie invatatura de minte pentru multi altii.

Scopul scuza mijloacele Ceausescu a fost un spirit agitat, nascut din mitul unei revolutii autentice si a trait din legenda unei revolutii imaginare; a fost omul unui singur tel, adept al credintei ca scopul scuza mijloacele, ca este indreptatit sa refuze sfaturile oricui, fara sa-si dea seama ca, de fapt, nu mai actioneaza nici macar daca mintea lui, ci numai dupa dogmele care i-au marcat intreaga existenta sau dupa lipsa de minte a sotiei sale.

Ceausescu nu a avut nimic cu spiritul balcanic; el a fost adversarul pasivitatii in fata istoriei, a refuzat orice contemplare toleranta, in numele unei atitudini definitive in favoarea comunismului, ce avea, in ochii lui, o valoare eterna, mai presus de orice compromis.

Catranit de insuccese, Ceausescu nu a vrut sa se impace in nici un chip cu infrangerea, ros de boala, nu a vrut sa accepte sugestia mortii, si la varsta senectutii a ramas dominat de sentimentul nemuririi. Epuizat fizic, cu fata slabita, cu ochi pierduti in fundul capului, mereu crispat si ursuz, a incercat sa-si anestezieze suferintele creand tuturor suferinte si mai mari; urmarind sa ascunda, de ochii lumii, degringolada sa fizica, in cercul unei stricte intimitati s-a supus, cu stoicism, ritualului cantaririi zilnice a alimentelor de care avea dreptul sa se atinga dimineata, la pranz si seara; intr-o astfel de stare de spirit, a devenit din ce in ce mai agresiv sau a crezut in prelungite stari de letargie; intrezarea aproape mereu lumea rasucita, intoarsa pe dos, ceva intre vis si realitate, suprapunea peste tot o lume artificiala, si dadea frau liber imaginatiei, ce ridica productiile agricole, vedea bunastare acolo unde era saracie, iubire acolo unde s-a nascut de mult sentimentul de ura si fericire acolo unde s-a instalat o incomensurabila tristete; ca totul sa fie pierdut nu se mai aliaza cu unii impotriva altora, ci lupta singur, intr-o batalie dinainte pierduta, impotriva tuturor.

Repere biografice Silviu Curticeanu are o biografie de exceptie printre liderii Partidului Comunist. In dictionarul membrilor CC al PCR, publicat de CNSAS (2004), acesta figureaza cu urmatoarele inalte demnitati: membru supleant al CC al PCR (28 nov. 1974-23 nov. 1979); membru al CC al PCR (23 nov. 1979-22 dec. 1989); membru supleant al Comitetului Politic Executiv a CC al PCR (24 nov.-22 dec. 1989); membru al Secretariatului CC al PCR (22 mart.-22 dec. 1989).

STUDII: Facultatea de Drept, Universitatea din Cluj (1953-1957); doctorat in stiinte juridice la Universitatea din Cluj (1967). Profesia de baza: jurist. Activitate si functii: membru de partid din 1959; judecator la Tribunalul Popular Raional Cluj (1957- 1965); sef al Directiei Judetene pentru Cauze Civile a Procuraturii Generale (1965-14 feb. 1972); membru al Comitetului Executic al Consiliului General al Asociatiei Juristilor (din 1966); sef de sector la Sectia pentru Probleme Militare si de Justitie a CC al PCR (14 febr. 1972-23 iul. 1975); secretar al presedintelui RSR (iul. 1975-3 nov. 1982); membru (23 iul. 1975-22 dec. 1989) si secretar (23 iul. 1975-3 nov. 1982) al Consiliului de Stat; secretar al Biroului executiv al Consiliului National al Oamenilor Muncii din industrie, constructii, transporturi, circulatia marfurilor si finante (in 1982); sef al Sectiei Cancelarie a CC al PCR (3 nov. 1982-22 dec. 1989); secretar al Comisiei centrale pentru organizarea proceselor de productie si valorificarea superioara a materiilor prime si materialelor (in 1988). Deputat in MAN, ales in circumscriptia electorala nr. 5 Pogoanele, jud. Buzau si nr. 4 Dragalina, jud. Calarasi, in perioada 1980-1989. Ilarion Tiu

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe