Botos s-a inspirat doar din presa

Judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) arata in motivarea deciziei date in dosarul privind averea lui Dan Ioan Popescu ca fostul procuror general Ilie Botos nu si-a probat suficient cererea de cercetare a deputatului PC. Mai mult, potrivit documentului, Comisia de verificare a facut abstractie de prezumtia legala a legalitatii averii de care beneficia, ca orice cetatean, demnitarul.

In decizia de inchidere a dosarului privind averea lui Dan Ioan Popescu, data la 1 noiembrie 2007 si motivata joi, judecatorii IICJ arata ca procurorul general Ilie Botos nu si-a intemeiat suficient solicitarea, care nu a fost insotita de dovezi si nu a precizat nici sursele de unde pot fi cerute acestea, limitandu-se doar la doua articole din presa. Totodata, ei amendeaza si maniera in care a fost solutionata cererea procurorului general de catre Comisia speciala de verificare a averii demnitarilor constituita la nivelul instantei supreme. Potrivit motivarii instantei supreme, atat sursa de provenienta a averii sotilor Popescu, cat modul in care acestia au efectuat cheltuielile sunt licite, motiv pentru care magistratii au decis inchiderea dosarului si ridicarea sechestrului asigurator pus pe mai multe bunuri ale familiei fostului ministru.

CRITICI. Motivarea deciziei de inchidere a dosarului de cercetare a averii lui Dan Ioan Popescu este structurata de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) in mai multe segmente. Primele doua dintre ele fac referire la cererea care a stat la baza verificarii averii demnitarului: "In speta, printr-o simpla adresa, procurorul general a solicitat sa fie verificata averea cercetatului pornind de la doua articole aparute in presa. Nici completarea depusa la doua luni dupa sesizarea Comisiei speciale de cercetare nu este insotita decat de un numar redus de inscrisuri (...), iar cercetatii au fost pusi in situatia de a dovedi ei caracterul licit al dobandirii bunurilor", se arata in motivare. La punctul trei, judecatorii critica decizia Comisiei de cercetare de a-l verifica pe Dan Ioan Popescu si pe sotia sa, Elena Popescu, pentru perioada mandatului de deputat al acestuia, respectiv 12 decembrie 2000-14 decembrie 2004, si nu pentru cea in care el a fost ministru, adica 29 decembrie 2000-29 decembrie 2004. "Desi aparent formala, aceasta chestiune are importante consecinte practice. Sustinerea Comisiei in sensul ca limitarea perioadei de cercetare la intervalul 12 decembrie 2000-14 decembrie 2004 nu produce nici o vatamare persoanelor cercetate este lipsita de fundament. Dimpotriva, excluderea celei de-a doua jumatati a lunii decembrie 2004 are drept consecinta directa si imediata neluarea in calcul a sumelor de 15.063.094.970 lei vechi si respectiv 136.506.670 lei vechi, incasate in mod legal de catre cercetata si in legatura cu care nu exista nici o suspiciune ca ar avea o provenienta ilicita", se arata in motivare. Potrivit documentului, cele doua sume de bani au fost primite de Elena Popescu, cu titlul de salarii, de la societatea Ital Agency SRL, la finele lui 2004. Fata de acest aspect, judecatorii arata ca se impunea ca cercetarea sa se faca pentru perioada de ministeriat atata vreme cat si "sesizarea Centrului de Resurse Juridice si cererea procurorului general se refera la cercetarea averii fostului ministru".

CONTURI SI CASE. Referitor la veniturile realizate de sotii Popescu, judecatorii arata ca "negarea de catre Comisia de cercetare a valabilitatii extraselor de cont emise (...), care consemneaza primirea de catre cercetati a sumei de 986.000 de dolari ca urmare a cesionarii partilor sociale, cu motivarea ca le lipseste viza bancii emitente, este nefundamentata juridic". Judecatorii au retinut si faptul ca, desi Popescu si sotia sa au sustinut permanent ca in Azuga, pe Strada Garbovei, nu detin doua, ci o singura casa de vacanta, cea de-a doua fiind in realitate o simpla anexa gospodareasca, respectiv o sera, aceasta aparare le-a fost respinsa, cu motivarea ca "nu a fost cu nimic dovedita", ceea ce ilustreaza din nou viziunea Comisiei cu privire la sarcina probei, arata judecatorii ICCJ. "Faptul ca exista doua bransamente de gaze distincte (de la 26 ianuarie 1998 pentru casa si de la 20 decembrie 2000 pentru sera) nu poate conduce prin el insusi, asa cum a procedat Comisia de cercetare, la concluzia existentei a doua case de vacanta (vile)", potrivit motivarii judecatorilor. In legatura cu obiectele de arta, bijuteriile si colectiile numismatice avute in vedere in cadrul cercetarii, judecatorii ICCJ apreciaza ca atat solutia, cat si motivarea Comisiei speciale in acest caz sunt gresite.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe