“De multa vreme nu mai visez...”

“Genul de concert a fost alegerea mea, dar cred ca vinovata,
in sensul frumos al cuvantului, este si fosta mea profesoara, Iolanda Marculescu”,
ne-a marturisit soprana. Georgeta Stoleriu implineste astazi 62 de ani.

“Nu am incercat sa fac o ierarhie a impactului prestatiilor
mele asupra publicului. Nu-i un secret ca genul meu preferat este liedul,
pentru ca in el pornesc de la cuvant catre muzica si nu invers. Daca ar fi sa
judecam dupa partea exterioara, a implinirii in fata publicului, un vocal
simfonic poate sa-ti dea o satisfactie mai mare. De asemenea, sectorul de muzica
de camera propriu-zis imi face mare placere si in sensul acesta colaborarea cu
Studioul de Muzica Veche din care fac parte este pentru mine foarte de pret.

Nu a venit inca ziua in care sa ma felicit pentru ceva. Sunt
permanent nemultumita de mine si poate de aceea imi permit sa fiu nemultumita si
de studentii mei. Cele mai mari impliniri
ale mele sunt cele marunte, de zi cu zi. Nu sunt omul care sa fie fericit prin
evenimente extraordinare. Acestea poate ca exista in viata oricarui om, dar asa
cum vin, asa si pleaca, si o data ce s-au dus, posibil ca fericirea aceea pe
care ai crezut ca ai prins-o in mana se sfarma. Am invatat inca de tanara ca
trebuie sa ma bucur de fiecare 'picatura>>, de fiecare mic amanunt din viata
mea. Si acestea sunt aproape in fiecare zi.

Citeste si:

Firescul este deviza mea. Urasc prefacatoria, nefirescul. Imi
place foarte mult naturaletea, in limitele decentei. Nu poti sa faci orice iti
vine, dar disimularile si falsul ma supara foarte tare. Cat despre minciuna, nu
mai vorbesc.

In adolescenta, omul viseaza cate-n luna si stele, dar orice
evolutie normala a unui om trebuie sa-l determine sa-si dea seama ca acelea
sunt visuri de tinerete care trebuie uitate la un moment dat si revenit cu
picioarele pe pamant. De multa vreme nu mai visez. Incerc sa traiesc fiecare zi
cu intensitate, sa multumesc pentru ce-mi vine bun in fiecare zi, iar cat priveste
ce va veni, ma las in grija Celui de Sus.

Imi doresc sa-mi pot pastra ritmul de lucru pe care l-am
avut pana acum. Imi doresc sa pot ramane in continuare inconjurata de tineri,
pentru ca acest lucru imi face foarte mult bine si ma consider o privilegiata ca
am putut sa traiesc o viata printre tineri.

Nimeni nu devine in viata lui ce devine de unul singur.
Totul se petrece cu ajutorul celor in mijlocul carora traieste, acelora de care
este legat, pe umarul carora se poate sprijini la nevoie. In concluzie, fiecare
om este rezultatul unei munci indelungi, colective, si acestor oameni multi
care au stat alaturi de mine si in mijlocul carora m-am dezvoltat de cand am
venit pe lume si pana in prezent le multumesc din tot sufletul.”