Premiera „Legenda vie" a prosperat la box office si la noi, si peste hotare. Ceea ce dovedeste ca apocalipsa inca are public, desi pelicula cu Will Smith este a treia ecranizare a aceluiasi roman.

Will Smith reuseste sa tina publicul tintuitin scaune, cu toate ca e frecvent singur pe ecran.Imagine din filmul „Legenda vie" Romanul intitulat „I Am Legend", de Richard Matheson, a fost publicat in 1954, si de atunci i-a motivat la ecranizari pe trei regizori: Ubaldo Ragona a realizat „The Last Man Standing" in 1964, l-a urmat, cu „The Omega Man", Boris Sagal, si abia apoi celebrul pentru videoclipuri Francis Lawrence, autorul „Legendei vii". Care insa nu a fost in pana de inspiratie, o demonstreaza cele aproximativ 250 de milioane de dolari obtinuti de lungmetraj din incasari, potrivit site-ului box-officemojo.com. Amatorii de film de actiune par sa fi avut nevoie ca ultimul om de pe Pamint sa reflecte actuala corectitudine politica, asa ca <?xml:namespace prefix = st1 ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" />Lawrence si-a dovedit intuitia, livrind primul protagonist afroamerican al povestii, in speta Will Smith. Cit despre comparatia cu restul peliculelor, ea merita facuta si numai pentru ca reflecta metamorfoza efectelor speciale in ultimele patru decenii. Chiar daca amestecul de actiune si efecte speciale numai nou nu era pentru Will Smith - care a jucat in „Eu, robotul", o alta pelicula bazata pe un cocktail similar si dotata cu o tusa apocaliptica -, rolul reprezenta o provocare. In sensul ca actorul duce aproape singur pelicula in spate: in 70% din secvente, pe marele ecran e doar el plus un ciine, iar riscul de a plictisi publicul e mare. Ce-i drept, numeroasele si prea lungile flashback-uri, infatisind momentele iminente dezastrului, il ajuta, dar nu semnificativ. Insa Smith, cu priza sa la spectatori, reuseste sa transmita un simt iminent al pericolului, chiar si cind - si trece o buna bucata de timp pina sa te prinzi - crezi ca primejdia care il pindeste se limiteaza la atacul animalelor salbatice, al caror teritoriu a redevenit spatiul urban si care au adeseori acelasi obiectiv cu protagonistul dr. Robert Neville: obtinerea carnii proaspete prin eterna procedura denumita vinatoare. Prestatia lui Smith e cu atit mai laudabila cu cit trebuie sa ii calce pe urme lui Charlton Heston, cel mai recent interpret - in „The Omega Man" - al ultimului supravietuitor al unei catastrofe.

De altfel, aceasta specie are predecesori ilustri. Vezi Gregory Peck si Ava Gardner in „Ultimul tarm" (1959), cind au de furca cu un nor radioactiv. Sau Mel Gibson, pre-Hollywood, in „Mad Max 2" (1981), in vremurile in care rataceste tot printr-o Australie devastata de un razboi nuclear, unde petrolul isi da ultima suflare. Nu ti-e rusine nici cu „Ultimul val" (1977) al lui Peter Weir, in care Richard Chamberlain se deda la prestatii actoricesti de marca. Si muschii lui Arnold Schwarzenegger au combatut apocalipsa, in pelicula omonima din 1999. De parca atiti predecesori n-ar fi suficienti, Smith se mai impiedica si de umbra lui Clive Owen: desi lungmetrajul „Copiii tatalui" nu s-a bucurat de incasari spectaculoase, interpretarea actorului britanic a fost scaldata in laude de criticii de film.

Cit a incasat Armagedonul Semne (2002) - 227.966.634 $

Razboiul Lumilor (2005) - 234.280.354 $

Planeta Maimutelor (2001) - 180.011.740 $

Eu, robotul (2004) - 144.801.023 $

The Day After Tomorrow - Unde vei fi poimiine? (2004) - 186.740.799 $