Fostul campion mondial la sah, despre care se spunea ca are un IQ mai mare decit Einstein, avea 64 de ani si traia in Islanda.

Lumea sahului este mai saraca dupa ce fostul campion mondial Robert (Bobby) Fischer a incetat din viata la virsta de 64 de ani, la casa lui din Islanda. Natura mortii nu este cunoscuta, insa se stie ca anul trecut Fischer a fost spitalizat pentru o perioada.

Redarea pe pelicula a vietii lui Bobby Fisher ar constitui fara indoiala un succes. Avea numai sase ani cind a inceput sa joace sah. Dorind sa-si distreze fratele, Joan Fischer i-a cumparat micutului Bobby un joc de sah. Regulile le-a invatat singur. "Cind citea carti despre sah, era inutil sa-i adresezi vreo vorba", povestea mama lui Fischer, Regina. Vazind ce pasiune a nascut jocul de sah in fiul sau, Regina a decis sa-l inscrie la clubul din Brooklyn. La 10 ani, Bobby participa la primul sau turneu, iar un an mai tirziu se transfera la clubul din Manhattan, frecventat de cei mai buni jucatori din tara. Motivul: in Brooklyn nu mai existau adversari care sa-l poata invinge. In 1956, la 13 ani, Bobby Fischer cucerea primul sau titlu: cel national de juniori.

Punctul culminant al carierei avea sa vina insa in 1972, cind americanul reusea sa puna capat unei dominatii de 24 de ani a scolii sovietice de sah. In finala Campionatului Mondial de la Reykjavik, supranumita si "meciul secolului", Bobby Fischer l-a invins pe detinatorul titlului, Boris Spassky, scor 12,5 - 8,5, devenind jucatorul cu cel mai mare ELO din istoria sahului. "Bobby a cistigat meciul cu mine, a batut intrega armata sovietica, antrenori, organizatori, agenti si alti agenti, toata armata a batut-o", a spus Boris Spassky.

Timp de trei ani, americanul a detinut suprematia mondiala, fara a juca vreun meci pentru apararea titlului. In 1975 insa, Fischer pierde aceasta distinctie prin forfait, dupa ce refuza sa se aseze la masa cu sovieticul Anatoly Karpov, intrucit FIDE nu i-a respectat conditiile. Pentru o vreme, americanul dispare din lumea sahului, pentru a reaparea in 1992 intr-un meci revansa contra lui Spassky, pe care organizatorii si Fischer l-au considerat un meci pentru titlul mondial. Si asta pentru ca Fischer, care a primit o bursa de 3,6 milioane de dolari, a pretins ca nu a pierdut niciodata titlul cucerit in 1972. Acest pseudo-meci s-a desfasurat in Iugoslavia, tara supusa embargoului SUA. Ca urmare, Bobby Fischer a fost declarat persona non grata in SUA, care l-au acuzat de incalcare a embargoului si evaziune fiscala. Nu s-a mai intors in America, ci a trait clandestin in diverse tari: Ungaria, Filipine, Argentina si mai apoi Japonia, tara in care a fost arestat in iulie 2004, intrucit pasaportul american ii expirase. In octombrie 2004, Fischer a cerut azil politic in Islanda, tara care i-a acordat cetatenia in martie 2005.

Considerat a avea un IQ mai mare decit Einstein, americanul Bobby Fischer a fost o personalitate pe cit de controversata, pe atit de admirata. El s-a bucurat de o imensa popularitate si a influentat sute de tineri, care au inceput sa joace sah. Ca atitudine, Fischer nu a gasit o cale a armoniilor. Spre deosebire de Alehin, care dorea ca in urma confruntarii sahiste sa ia nastere o "oaza de frumusete" si regreta enorm cind adversarul sau gresea, Fischer spunea: "Imi place sa zdrobesc eul adversarului".

In perioada petrecuta in fata tablei de sah, Fischer a avut ocazia sa infrunte si jucatori romani. Avea 19 ani cind, la un turneu in Iugoslavia, s-a imprietenit cu Mihail Tal. Intr-o zi, Robert i-a spus lui Tal: "Nu stiu ce sa fac, sa-mi iau masina sau sa ma insor". Vazindu-l pe sahistul roman nedumerit, americanul a completat: "Am nevoie si de una, si de alta, dar n-am disponibili decit vreo 2.000 de dolari. Atit m-ar costa o masina. Dar tot atit m-ar costa o calatorie in Asia sa-mi caut nevasta, mie imi plac asiaticele". Daca la acea virsta visa la o nevasta, mai tirziu nici chiar asiaticele nu-l mai interesau. "Femeile sint o pierdere de vreme", a marturisit Fischer.

Chiar daca mama lui era evreica, Fischer se declara un fervent antisemit, folosindu-se de emisiuni radio pentru a-i acuza pe evrei de orice: de la nenorocirile legale pina la conspiratiile de omorire a elefantilor.