Dinozaurul tare in dintiFilologia mortii la romani

Sintagma clasica romaneasca pentru moarte mi se pare a fi "a-ti da duhul", ceea ce presupune ca ai primit, nascandu-te, un duh si ca acum la sfarsit il restitui. Cui? Bineinteles lui Dumnezeu, care ti l-a dat. Relatia e nobila, se articuleaza sus in stratosfera, unde se banuieste ca misuna duhurile. Dai inapoi ce ai primit provizoriu, ca la o biblioteca publica.
Dar poti sa dai si "ortul popii", ceea ce coboara nitel relatia si o pune la nivelul prelatului. Acesta nu slujeste chiar pe gratis, el ia ortul ca sa te treaca granita, cu viza Schengen, si in ultima vreme cu un pret tot mai piparat, de parc-ar savarsi cine stie ce lucru riscant, sau clandestin. In aceasta ipostaza nu zona transcendenta, dumnezeeasca, te intereseaza, ci vama lumeasca a popii, care e aici intre noi si care e usturatoare. Daca i-ai dat ortul, esti oarecum aranjat.
Poti, de asemenea, sa expiri, adica sa iesi din uz, sa nu mai fii bun de nimic, sa-ti dai ultima suflare de netrebnic, dupa ce ai avut bojocii plini. Aicea tine putin de fiziologie. Tine si de psihologie, intrucat dl. Neagu Djuvara presupune ca ai devenit leguma, nu mai esti verde si erect ca domnia-sa. Ti-ai jucat cartea, ai pierdut-o, te duci. Unde? La dracu, fireste. Unde nu mai dai de dl. Neagu, caci el merge la arhangheli. Tu ai expirat, inca din viata fiind. Te-a pus chiar domnia-sa pe lista.
Pe adversar poti sa-l faci afis, adica sa-l distrugi, lipindu-l de perete. Dar mai corect e sa-l scoti din cartea de imobil, adica sa-i impui o disparitie pur administrativa. Aici nu mai ai de-a face cu arhanghelii si stihiile, ci numai cu pandectele, eventual cu cadastrul. Cand l-au scos pe unul din cartea de imobil el nu mai e valabil, el reintra in natura, dar nu ca simplu si nobil boschetar, ci mergand sa mioroasa florile la radacina, ceea ce, sa recunoastem, e culmea mirosului. Ca sa ajunga acolo, lui i s-a subtiat ata, ba chiar i s-a rupt.
Dar si fara carte de imobil, mergand intins pe strada, omul poate sa dea coltul, adica sa termine cu viata. Cum? Disparand din vedere, luand-o pe partea nevazuta. Se presupune ca el nu inceteaza sa mearga, ciclul umbletului fiind practic fara sfarsit la romani. Se presupune de asemenea ca el nu urca, nu acuza nicio scara, nicio transcendenta. El merge de nebun, se frasue sau se ascunde, sau se aseaza. Poate juca si bambilici, dar nu mai e in viata, in regnul nostru. A ajuns la colt si a cotit! Nu-i neaparat nevoie sa-l fi luat gaia. Nici Uciga-l Toaca. A cotit si atat. Viata devine astfel o imensa plimbare, din care o parte pe bulevard la vedere, pe centru. Apoi iti vine nu stiu ce bazdac si o iei acana, perpendicular sau oblic. Dai coltul, te duci sa vezi ce mai e si prin alte parti. Dar inapoi nu vii!
Unde nu mai am explicatie filologica e la mierlit. Omul mierleste, adica moare. Nu stiu cum moare mierla. Stiu numai cum (se zice ca) moare pitigoiul. Sau elefantul. Sau balena. Si alte dobitoace. Orataniile, porcii, stiu ca mor de cutit, altfel nu se justifica. A bagat cineva cutitul in mierla? A gatuit-o? Goethe a strigat in final "Mehr Licht", (Mai multa lumina!) sa fie mierlitul romanizarea acestei imprecatii? O avea vreo alta radacina indo-europeana? Sau o fi traznit cineva odata cu aceasta expresie si ea o fi capatat certificat? Mierlitul pare o moarte la indemana, scurta, improvizata, nostima. Ai adastat ce ai adastat, cu unele gravitati, pe aceasta lume, pe urma hac! Ai mierlit. Te suie repede in dric, dar tu esti un tip haios: opresti dricul, ca ti-a venit pofta (pe vremea lui Ceausescu) sa bei un Cico, adica un Pepsi romanizat. Cat zgomot ai facut in viata? Cat o mierla. Cum mori? Ca o mierla. Iti canta vreun mars funebru, vreun oratoriu? Nu, iti trage un icnet de mierla.
S-a terminat cu ridicatul la cer, cu dusul la Cel de Sus, cu Odihnitul cu Sfintii. Nu mai e timp de lungi ceremonii. E fastidios si sa-ti dai obstescul sfarsit, ca pe o polita expirata. Nici nu e prea sigur ca Dumnezeu te-a luat la el, "fulgerator" sau "dupa o lunga si grea suferinta". Dar, scos din cartea de imobil si dat coltul, ca roman e mult mai confortabil sa mierlesti.
P.S. Lasati-l pe dl. Djuvara sa expire. Si sa expie. Sa aibe giulgiul Historiei Incrementorum Atgue Excrementorum.

---

Despre autor: