Cam la fel si organizatorii deszapezirii noastre nationale. De la prostia cronica a administratiilor publice romanesti, insa, pana la tragedia generalizata in care s-a transformat, discursiv, un "viscolas" (vorba unui meteorolog local) si ceva ninsoare (mai multa decat in alti ani, dar orisicat), trebuie sa recunoastem ca e cale lunga. O tragedie din care crucificati au iesit, aveau, n-aveau treaba, primarii si nimeni altcineva.
S-o luam asa: primarul nu e ales pe post de muncitor necalificat la dat zapada, si nici nu duce singur in spate, prometeic, administratia locala, exista oameni, platiti tot din bani publici, responsabili cu felurite treburi de esentiala importanta, cum ar fi deszapezirea. Dar pe ei nu-i paste pierderea functiei prin votul de blam al populatiei, in an electoral, si deci nimeni nu se oboseste sa-i traga la raspundere. Si nici ei sa munceasca, daca nu e nimeni sa-i mane cu parul. Motiv pentru care deszapezirea a mers prost pe unde primarele era dus cu vacanta nu din cauza ca primarele nu era la datorie, ci fiindca nu avea cine sa le traga un picior in spate celor care chiar trebuiau sa faca ceva.
Situatie atent intretinuta de presa autohtona a carei tendinta naturala e sa se miste precum turma de oi ori incotro latra cainele. Romania jurnalistica se poarta ca o baba de catun, pentru care fiecare cotcodacit al gainei din poiata capata proportii cosmice. Si nu doar amarata de zapada. Ca alba-neagra presedintelui cu premierul in jurul trecutului, prezentului si viitorului Noricai Nicolai ar putea face NATO sa-si mute summitul, planificat cu ani in urma, numai gandirea catastrofista care l-a nascut pe Hancu poate crede. In rest, baba de catun plange dupa banii de cosnita in functie de aliniamentul astrelor, nu de informatiile reale (care mai trebuie, si ele, culese, daca logica nu ajunge), daca nu se isterizeaza cu parapon crede ca nu-si face datoria si, cum ii arata cineva (in ultima vreme, presedintele Basescu) un bat, se repede, fuga-fuga, sa-l prinda. In grup organizat.
Ludovic Orban a fost o mana cereasca in ajun de Craciun. De la o greseala impardonabila, dar simpla (ca nu s-a dus sa declare accidentul), baba a transformat momentul intr-o schema cosmica, de trebuia ministrul legat de stalp in piata publica. Dupa banii publici zvarliti pe fereastra ca sa-l cheme politia pe tatal fetei aleia la detectorul de minciuni (pe Carmen Paunescu a chemat-o careva la detectorul de minciuni?) si pentru expertiza medico-legala etc., baba n-a mai avut curaj sa tipe, ca doar cine-a pornit tavalugul.
Prima mare dilema a presei, pana s-apara, salvator, ninsoarea, a fost unde si-a petrecut Revelionul prim-ministrul. Dar de ce-ar fi asta o informatie publica, totusi? Ar trebui alesii patriei sa ne anunte de cate ori pe luna au relatii intime cu perechea legala si cat ii costa un mic-dejun? Asta trebuie sa dea in schimbul votului si al salariului lunar? O ocazie pentru baba de catun sa boceasca in poarta ca nu stiu carui ministru ii plac somonul si branza frantuzeasca?
Mai stie cineva expresia "investigatie jurnalistica" sau asta nu e o stiinta cosmica?
Apropo de zapada: cam jumatate din efortul mental al presei audio-vizuale s-a consumat, la inceput de an, pe "rebranduirea" termenului de deszapezire, prin atenta pronuntare a "s"-ului si "z"-ului; asta, ca sa nu creada careva ca nu putem fi si hipercorecti, pe langa isterici.