Dupa primele reactii, mai mult sau mai putin emotionale, apar pe tapetul actualitatii, cu reverberatii nu doar pakistaneze, destule amanunte pentru a analiza la rece ce s-a consumat in fiebinteala evenimentelor. Nu a surprins pe nimeni testamentul Doamnei Benazir Bhutto, scris cu doar doua zile inainte de revenirea in Pakistan si reinserarea ei in lupta politica. Si numirea fiului cel mare, Bilawal, de doar 19 ani, ca urmas la conducerea Partidului Poporului din Pakistan. Tratat ca o afacere de familie, de care se dispune dupa bunul plac. Care democratie? Surprinde si numirea sotului ei, Asif Ali Zardari, in calitate de co-presedinte al partidului, pana la terminarea studiilor de catre junele student de la Oxford. Care s-a adresat conationalilor sai intr-o impecabila engleza, foarte apreciata si la Bucuresti mai ales de necunoscatorii limbii brite, cu un frumos mesaj ce a cuprins si propozitia "Mama mea a spus intotdeauna ca democratia este cea mai buna razbunare". Suna frumos, dar este si adevarat? Pret de mai bine de jumatate din timpul existentei statului Pakistan el a fost condus de militari. Armata a fost garantul, cum, necum, al unei democratii cu baioneta la arma, cum s-a mai intamplat si pe alte meleaguri. Unele nu foarte indepartate de spatiul romanesc. Apoi. Tatal junelui lider este cunoscut ca unul dintre cei mai corupti oameni din Pakistan, avand pe rol trei procese in state europene. "My party's long struggle for democracy will continue with new viguor!", declara senin noul lider al Partidului Poporului din Pakistan, in timp ce ancheta declansata asupra conditiilor asasinarii scoate la iveala detalii clare ce contrazic explicatiile oficiale. Iese la iveala si faptul ca cererea Dnei Bhutto de a-si asigura o protectie privata cu agenti americani, precum presedintele Karzai al Afganistanului, a fost refuzata de Guvernul pakistanez pe motive de amestec in treburile interne. Apoi aflam ca CIA urma sa aiba autorizatie de functionare pe teritoriul pakistanez pentru a contracara intentia teroristilor din Al-Queda sa aiba acces la armamentul nuclear pakistanez. Sa nu uitam ca Pakistanul este singura tara islamica posesoare de arme nucleare. Reale, si nu presupuse, precum in cazul Irakului.
Sunt multe dedesubturi, extrem de interesante ce se intretesc. Analistii si comentatorii de politica externa, specializati pe problemele pakistaneze, precum Omar Waraich, Tarik Ali, Saeed Shah, dar mai ales Yasmin Alibhari - Brown, care scrie pentru "The Independent" si a fost colega la Oxford cu Benazir Bhutto, au detaliat si nuantat toate cele intamplate. Un "carismatic si inspirat lider" a fost mentinut la putere prin "mijloace feudale", spun comentatorii. "Nascuta pentru a conduce", Benazir Bhutto plateste cu viata situarea ei intr-o familie care a mai dat martiri tarii. Sa ne aducem aminte doar de soarta tatalui ei, Zulfikar Ali Bhutto, condamnat la moarte si spanzurat din motive politice. Ce vrem sa relevam, preluand ideile comentatorilor avizati asupra Pakistanului? Ca democratia nu poate functiona ca o afacere de familie, ca nepotismul functioneaza nu doar in Romania - in engleza, fapt straniu, "nepotism" este identic cu termenul romanesc ! - ca situatia din Pakistan, o tara in criza, este extrem de complicata. Si intereseaza in cel mai inalt grad stabilitatea regionala, lucru dovedit si de faptul ca presedintele Bush se va intalni cu Pervez Musharaf pentru a clarifica viitorul tarii. Se poate invata cate ceva si din experientele altora. Si de retinut faptul ca o democratie, oricat de prost ar functiona este mai buna decat o autocratie. Aviz si amatorilor autohtoni.