A doua zi dupa Craciun am revenit acasa. Cand am trecut pe langa bloc chiar i-am spus soferului de taxi ca bine ca nu s-a intamplat nimic la apartament. Cel putin geamurile de la ferestre asa indicau.
M-am pripit. De cum am deschis usa am contemplat dezastrul. Coloana centrala de incalzire cedase. Apa peste tot. Am sunat la RADET. O dispecera draguta m-a asigurat ca "mica mea problema" cu inundatia se va remedia. Intr-un sfert de ora o echipa de trei meseriasi era la mine. Cel mai in varsta, seful dupa toate aparentele, se uita la teava si-mi spune ca avaria este greu de remediat si ca trebuie sa astept. Peste puterile mele. In urmatoarea zi trebuia sa plec. Am intrebat daca nu exista si alte solutii. Am aflat ca erau doua. Prima era sa oprim cateva zile sistemul de incalzire pentru intreg blocul. Exclus, am spus. A doua solutie? Aveam sa o aflu mai tarziu, cand oricum nu mai aveam ce face. Ei bine, mesterii, pentru a stavili apa ce se scurgea in apartament, au dat o gaura in... podea. Apartamentul nu mai era expus inundarii, agentul termic avand acum cale libera de scurgere in subsol. Pot spune ca asta este avantajul de a locui la parter, locatie care permite aplicarea de solutii ingenioase de remediere a avariei. Dupa o clipa de uluire, m-a pufnit rasul. Este si normal sa te amuzi cand vezi ca metoda gaurii in podea a devenit o practica generalizata. In societatea noastra de azi, in situatii de criza s-au gasit astfel de solutii. Analizati toate deciziile guvernamentale din anul ce tocmai a trecut, si nu numai, si o sa ajungeti la aceeasi concluzie. In loc sa se repare, s-au dat gauri peste gauri, mai ales in plafonul bugetar. Şi pare sa fie doar inceputul, deoarece am intrat cu veselie intr-un nou an electoral. Privit din acest unghi, pot spune ca bunul meu prieten Radu Soviani a fost optimist cand in ultimul sau editorial indica cele 7 facturi pe care Romania trebuie sa le plateasca in 2008 si anume inflatia, risipa, majorarea pensiilor, reducerea contributiilor sociale, imprumuturile externe si interne, pomenile electorale si supraexpunerea. Iata ca suntem la inceput de ianuarie si am si inceput sa platim. De ce? Foarte simplu. Guvernul, pentru a-si atinge mai degraba scopurile electorale, a procedat precum mesterii de la RADET. Aparent, avariile erau remediate, dar subsolul s-a umplut de apa, iar rezistenta structurii da semne de oboseala. Niciodata avertismentele nu au fost luate in seama. Sa ne amintim ca anul trecut, pentru prima data in istoria postdecembrista, guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, a iesit in piata publica cu un discurs care, in mod normal, ar fi trebuit sa dea frisoane locatarilor din Palatul Victoria. Mesajul Bancii Nationale este: "Nu mai trageti de economie, pentru ca se rupe. Nu putem avea cresteri salariale, cresteri ale pensiilor si reducerea fiscalitatii. Trebuie facuta o lista de prioritati. In ultimii noua ani, economia Romaniei a dat maximum posibil. Trebuie sa ai grija sa nu se rupa cureaua, sa nu ne intindem mai mult decat este posibil. Romania va trebui sa finanteze educatia, sanatatea, infrastructura si trebuie sa fim atenti si la cresterea sectorului neguvernamental. Semnalul pe care am vrut sa il dau este acela ca nu mai este loc de relaxare fiscala pana cand productivitatea muncii nu va devansa cresterile salariale. Trebuie sa tinem bine avionul spre binele guvernului actual si al guvernelor viitoare" - spunea atunci Mugur Isarescu. Reactia guvernului a fost previzibila, premierul sustinand ca declaratiile guvernatorului au fost scoase din context. Desigur ca si-a vazut in continuare de treaba si a mai dat o "gaura in podea" promovand Bugetul de Stat pentru 2008, un buget elaborat, mai degraba, ca o platforma electorala. Despre stategii de dezvoltare, despre absorbtia eficienta a fondurilor europene, reconversie profesionala, restructurarea si eficientizarea sectorului agricol nu s-a prea vorbit, or ignorarea acestor aspecte ne costa. Deja platim, 2008 debutand nu tocmai favorabil. Ce va urma? Previziunile nu sunt tocmai roz. "Optimismul nu-mi poate fi alimentat nici de cele 6 miliarde de euro ale investitiilor straine directe in primele zece luni ale anului 2007 (care acopera 40% din deficitul de cont curent actual), nici de cresterea salariului mediu net in lei cu o cincime (care, ajustata cu indicele preturilor de consum, scade la 14%), nici de productivitatea muncii cu peste 10%, nici de rata somajului inregistrat de sub 4% pe primele noua luni. Ne apropiem doar ceva mai repede de o economie similara cu cea a Poloniei, fata de care intarzierile s-au redus de la 6 la 3 ani in termenii convergentei nominale si de la 8 la 5 ani pentru convergenta reala", sublinia recent Andreea Vass, de la Institutul de Economie Nationala. Şi toate acestea pentru ca s-au tot dat "gauri in plafon" pentru a "remedia" avariile din economie.