Analiza tehnica si-a demonstrat aplicabilitatea de-a lungul timpului pe toate pietele lumii. Cu cat metodele sunt mai precise, cu atat performantele traderilor vor fi mai bune.
Principalul avantaj al analizei tehnice este flexibilitatea. Aceasta se refera atat la produsele, cat si la tipurile de piete pe care se tranzactioneaza. Un investitor care s-a specializat doar pe una din pietele futures poate cu usurinta sa aplice metodele tehnice de analiza pentru o alta piata, pe care n-a avut ocazia sa tranzactioneze. Acest fapt se poate petrece in momentele in care piata pe care investitorul este specialist devine neatractiva. Exista o flexibilitate privitoare la tipurile de piete. Un trader specializat in tranzactiile pe piata spot poate trece intr-un timp foarte scurt la tranzactii pe piata futures, utilizand aceleasi tehnici de analiza. In sfarsit, flexibilitatea se refera si la stilul de tranzactionare al fiecarui trader. Diferite persoane vor avea diferite stiluri, obiective si structuri psihologice. Principiile analizei tehnice pot fi usor adaptate diferitelor conceptii despre piata.
Exista totusi un numar de economisti care nu agreeaza procedeele folosite de analiza tehnica, opiniile acestor "opozanti" putand fi grupate in doua teorii care combat aceasta stiinta: "Teoria mersului aleator" si "teoria prognozei confirmate".
Cea dintai teorie a fost dezvoltata de Paul Coorner si are trei variante. Prima, asa numita "varianta puternica", pleaca de la premisa ca este imposibil sa faci predictii pentru viitor bazandu-te pe informatii din trecut sau chiar si din prezent. In cadrul celei de-a doua, numite "varianta semi puternica", este evidentiat faptul ca o incercare de estimare pentru viitor este foarte greu de facut daca te bazezi doar pe informatii publice, disponibile oricand, pentru oricine. In acest caz, avantajati ar fi doar cei care detin primii informatiile. De exemplu, daca un broker primeste ordin sa cumpere un numar foarte mare de contracte futures pe un produs, el va fi in masura sa intuiasca oarecum evolutia pietei in perioada imediat urmatoare, deoarece cantitatea de contracte pe care trebuie sa le incheie va afecta semnificativ raportul cerere/oferta in piata respectiva. In fine, cea de-a treia varianta, intitulata "varianta slaba", presupune ca, intr-o piata adevarata si eficienta, cu acces instantaneu la orice informatii legate de cerere si oferta, totul este deductibil si, prin urmare, nu mai este nevoie de cunoasterea evolutiei trecute a pretului.
Adeptii celei de-a doua teorii, a "prognozei confirmate", sustin ca interpretarea graficelor este mult prea subiectiva pentru a functiona ca un mecanism standard. Ea cere un talent nativ combinat cu multa experienta si bogate cunostinte despre mecanismele pietei si, datorita faptului ca traderi diferiti au obiective diferite in piata si stiluri de tranzactionare diferite, este foarte greu sa apreciezi care prognoza privind pretul se va adeveri. Mai mult decat atat, daca legea echilibrarii in timp a cererii si a ofertei nu si-ar dovedi viabilitatea, orice semnal furnizat de o formatiune grafica ar avea o viata foarte scurta.
In fapt, adeptii analizei tehnice, denumiti sintetic si "chartisti", nu incearca sa creeze un mediu artificial in care instrumentele financiare pot fi manevrate dupa bunul plac. Ei doar incearca sa identifice, in conditiile existente la un moment dat, orice semnal care poate sugera comportamentul viitor al pretului. Mai mult, metoda utilizarii informatiilor din trecut pentru a construi strategii pentru viitor este utilizata in aproape toate domeniile vietii actuale. Tocmai pentru ca tranzactionarea pe pietele financiare nu este un joc de noroc, ceea ce s-a intamplat in trecut este foarte important pentru oricare investitor in munca sa de a construi scenarii pentru viitor, iar ignorarea istoricului unei piete ar fi o eroare.