Am in fata doua comunicate. Unul din data de 28 decembrie, iar altul din data de 31 decembrie. Ambele sunt semnate de Petrom - cea mai mare companie romaneasca (detinuta in proportie de 51% de OMV) de petrol si gaze. Cele doua comunicate imi aduc o certitudine: economia romaneasca este departe de a fi "functionala", cu larga cardasie a institutiilor statului. Functionalitatea economiei este o facatura, o falsitate. Monopolul de stat a fost inlocuit, in numele capitalismului, cu monopolul privat. Rezultatul? In loc de economie functionala avem o economie paguboasa.
Cunoasteti bine cat de mult m-am revoltat atunci cand, pe tendinta de apreciere a leului, in Codul Fiscal s-a introdus o masura care "lega" cursul accizelor pentru carburanti la nivelul de la 1 octombrie al precedentului an fiscal? Motivatia Ministerului Finantelor? "Asa ne cere Uniunea Europeana". Sincer, de mai bine de un an, desi am solicitat in numeroase randuri acea reglementare a legislatiei europene (acquis-ul comunitar), nu am obtinut-o. Şi atunci, ca si acum, am inclinat sa cred ca este vorba doar despre o recomandare, pentru ca veniturile bugetului de stat sa aiba o anumita predictibilitate. Dar care a fost rezultatul? Un impozit ascuns. O taxa pe aprecierea leului, care facea ca indiferent de cat de mult se aprecia moneda nationala, in interesul consumatorilor, un procent mai mare din pretul litrului de benzina sa ajunga la stat, sub forma de acciza. Cate putin de la multi.
Doar ca tot ceea ce se duce in sus trebuie sa se duca si in jos la un moment dat, iar, dupa cum spune guvernatorul BNR, apare riscul de over-shooting (pietele risca sa exagereze revenirea). Asa s-a intamplat si cu leul. Dupa ce s-a apreciat in primele 6 luni cu aproape 7,5 la suta (ceea ce ar fi trebuit sa conduca la ieftinirea, printre altele, a carburantilor, daca nu ar fi fost acea reglementare privind accizele), in urmatoarele 6 luni leul a cunoscut o depreciere nemaiintalnita din anii cu inflatie majora. Din 2 iulie si pana la 31 decembrie, leul s-a depreciat cu 16%. O parte din aceasta depreciere ar fi trebuit sa se intoarca la consumatori, prin ieftinirea carburantilor. De ce? Pentru ca la 1 octombrie 2007, cursul euro-leu in functie de care se calculeaza accizele a fost de 3,3515 lei, iar in urma cu un an era de 3,5334 lei. Adica un euro mai slab cu 18,19 bani, sau un leu intarit cu 5,8%. Potrivit legii, de la 1 ianuarie 2008 acciza din carburanti trebuia sa se ieftineasca cu aproape 6%, ceea ce ar fi condus la o ieftinire a benzinei si a motorinei.
Am dreptul, in calitate de consumator, sa sesizez Consiliul Concurentei in privinta a ceea ce legea concurentei numeste "abuz de pozitie dominanta". Şi am dreptul, in calitate de cetatean al Romaniei, sa ma intreb de ce companiile petroliere au scumpit in lant produsele petroliere pana cand titeiul a ajuns la maximul istoric de 99,24 dolari pe baril, iar cand pretul a coborat si la 90, si la 92, si la 95 de dolari pe baril, nu numai ca nu au fost anuntate ieftiniri, dar, culmea, au fost introduse noi scumpiri. Am dreptul sa suspectez ca aceste majorari consecutive au fost facute tocmai cu scopul ca de la 1 ianuarie 2008, cand, potrivit legii, carburantii ar fi trebuit sa se ieftineasca, companiile petroliere sa scada de fapt dintr-un plus de profit, anuntat anterior, si nu neaparat fundamentat economic, ci pe baza unui abuz de pozitie dominanta. Eu am aceste drepturi, dar Consiliul Concurentei are obligatia sa imi spuna ca ma insel, sau daca nu, sa ia masuri impotriva companiilor petroliere.
Dar cel mai amuzant, daca nu ar fi trist, episodul telenovelei "scumpim ca sa avem de unde ieftini" se regaseste in cele doua comunicate amintite mai sus. Cel din 28 decembrie si cel din 31 decembrie. Unul anunta ca, incepand din 29 decembrie, carburantii se scumpesc cu 7 pana la 9 bani pe litru. Celalalt anunta ca benzinele se iefinesc cu 7 bani pe litru, iar motorinele se mai scumpesc cu 3 bani pe litru. Am dreptul sa am dubii legate de aceasta scumpire care a durat doar 3 zile? Am dreptul sa suspectez ca acest ultim episod a fost de fapt o majorare dubioasa de pret, tocmai ca atunci cand, potrivit legii, preturile ar fi trebuit sa scada, de fapt sa nu se intample nimic? Eu zic ca am acest drept. In calitate de cetatean al Romaniei. La fel cum am avut dreptul in noiembrie 2006 sa avertizez ca majorarea pretului la gaze cu 17% este o concesie facuta de Autoritatea de Reglementare in domeniul gazelor, pentru companiile producatoare de gaze naturale, in beneficiul lor, dar si al guvernului si al asa-zisei inflatii etc.
Va aduc aminte ca atunci, brusc, printr-o presiune din partea companiilor producatoare de gaze, preturile au fost majorate. Printre altele, chiar pentru a fi ajutata inflatia din anul 2007 sa fie mica. (Scumpirea gazelor, care ar fi trebuit sa se intample in 2007, a fost translatata si cuantificata in inflatia din 2006, unde mai era loc pana la tinta). Chiar si asa, tinta de inflatie din 2007 a fost ratata. Şi atunci, am dreptul sa semnalez ca astfel de distorsiuni ale pietei se intampla din nou. Principalul vinovat, din punctul meu de vedere? Consiliul Concurentei care accepta astfel de distorsiuni.
Am dreptul sa banuiesc ca in cele 3 zile de carburanti mai scumpi nici macar nu s-au epuizat stocurile companiei petroliere (intrate la un alt pret contabil), iar ca scumpirea urmata de ieftinire a fost o modalitate contrara legii concurentei pentru o majorare imorala si suspecta de nelegalitate a profitului companiilor. Şi atunci, ma intreb, nu vede consiliul concurentei treaba asta?
Sunt doua posibile raspunsuri: fie nu le vede, fie e de acord cu ele. Ambele variante sunt rele. De curiozitate, am vrut sa vad cate investigatii a deschis in 2007 acest organism vital pentru o economie de piata functionala. Potrivit site-ului propriu, cifra este sumbra: 7. Intr-un domeniu in care in tarile Uniunii Europene, macar 7 investigatii sunt deschise in fiecare zi din cele 365 ale anului. Poate a fost un accident. Dar stiti cate investigatii a deschis in ultimii 3 ani acest Consiliu? Ei bine, 22. Iar una, din 8 septembrie 2005 (mai veche de doi ani), se referea fix la "posibila incalcare a Legii Concurentei de catre societatile din piata petrolului". Au trecut 2 ani si niciun semn.
Am dreptul sa cred ca abuzul de pozitie dominanta s-a manifestat flagrant in acesti 2 ani? Am. Iar cele 2 comunicate imi intaresc aceasta credinta. Şi ma intreb atunci: in calitate de consumator, dupa ce am fost pagubit prin "privatizarea profiturilor si nationalizarea pierderilor", cat mai trebuie sa mergem dupa aceasta reteta? Exista insa si o veste buna: apartenenta la Uniunea Europeana ne face sa respectam legislatia Uniunii. Iar daca supraveghetorul national e orb sau face pe orbul, cel european nu e miop. Şi am convingerea ca, foarte curand, vederea ascutita a institutiei care supravegheaza respectarea concurentei in Europa va bate si in Romania. Şi va bate bine. Pentru ca, spre deosebire de "ai nostri", ei vad abuzul .Vad si il amendeaza.