Se poarta destule batalii in lungmetrajul „Elizabeth: Epoca de Aur", dar nici una nu e atit de incrincenata ca aceea pe care o duce interpreta rolului principal, Cate Blanchett, cu ineptiile scenariului. Macar ea cistiga.

Desi nu duce lipsa de curteni, anturajullui Elizabeth e mult mai redus in filmfata de acela consemnat de istorie 2007 a fost un an excelent pentru actrita australiana Cate Blanchett, iar nomanalizarile la Globurile de Aur au demonstrat-o, ea beneficiind de doua: la rol principal, pentru prestatia din „Elizabeth: Epoca de Aur" (care poate fi vazuta, in calitate de avanpremiera, si in Bucuresti), si la secundar, pentru interpretarea din filmul biografic despre Bob Dylan, „I’m not There". In rolul reginei virgine, Blanchett merita toate laudele, cu atit mai mult cu cit interpretarea ei este o reusita pe fondul unui film de epoca slabut, si ca scenariu, si ca realizare. „Elizabeth: Epoca de Aur" se axeaza pe evenimente petrecute in decursul a patru ani, cu incepere in 1585, totul culminind cu infringerea cumplitei Armada. Daca „Elizabeth" de acum zece ani se axa pe modul in care proaspata regina se ocupa de bucataria interna a tarii, varianta actuala a suveranei e ceva mai matura: casatoria atirna deasupra capului ei, spionii catolici i se ivesc printre acolitii ei si ii pun la cale sfirsitul, vrind s-o instaureze pe Maria Stuart, iar relatiile cu Spania se dezintegreaza pe zi ce trece. Sir Walter Raleigh (jucat de Clive Owen), un pirat cu ambitii, o curteaza pe Elizabeth, dar se indragosteste de favorita ei, Bess (Abbie Cornish). Daca regina va face sau nu intr-un mod imperial fata climaxului sentimental si politic care se prefigureaza ramine de vazut.

Lungmetrajul „Elizabeth: Epoca de Aur" are in spate aceeasi echipa de la „Elizabeth". Blanchett si Geoffrey Rush isi reiau rolurile de regina, respectiv Walsingham. De realizare se ocupa tot cineastul Shekhar Kapur, Michael Hirst este la cirma scenariului, secondat fiind de William Nicholson, iar imaginea ii revine aceluiasi Remi Adefarasin. Si, cu toate acestea, peliculele difera esential. Dramatizarea perioadei de maturitate a reginei e extrem de reductionista, fie si numai daca privesti contrastul dintre curtea spaniola si cea britanica. Prima e numai torturi si rugaciune, cealalta exclusiv o succesiune de chefuri si de flirturi.

Regina, care in anumite momente e o precursoare fara cusur a democratiei, se comporta in altele cu apropiatii ei intr-o maniera similara lui Stalin. De petrecut si de flirtat Elisabeta se tine intr-o asemenea masura ca ai confunda-o cu unele dintre fetele vesele din „Sex and the City". Adio cerebralitatii primului lungmetraj si bun venit Barbarei Cartland in perioada elisabetana. Principalul defect al lungmetrajului il reprezinta prapastia dintre maniera vizuala extrem de reverenta in care isi trateaza protagonista si care ii activeaza o suma de timpi morti, dar poetici in termeni de imagine - vezi secventa bataliei finale si cea a bildibicului lui Raleigh -, si modul in care scenariul submineaza aceasta reprezentare: Blanchett merita toti laurii pentru interpretarea unei regine pe care istoricii nici nu indraznesc s-o aproximeze - instabila emotional, cu o tusa de nevroza, bizuindu-se prea mult pe consilieri si prea putin pe propriul discernamint, dar inflorind sub presiune si reusind sa se adune, cu chiu, cu vai, in al doisprezecelea ceas. Cu alte cuvinte, un rol care i-ar putea aduce Oscarul „sparlit" acum zece ani de Gwyneth Paltrow.

Din punctul de vedere al tratarii epocii elisabetane, filmul lui Shekhar Kapur nu se poarta cu manusi si a reusit sa stirneasca enervarea specialistilor. Istoricul Alison Weir a rabufnit in paginile publicatiei „The Guardian", plingindu-se de inacuratetea cladirilor in care s-au facut filmarile, defazate cu trei-patru secole fata de perioada filmului. In plus, Maria Stuart, a carei limba materna era franceza, n-a vorbit in viata ei cu accent scotian, iar Walter Raleigh nu a participat la batalia navala contra Armadei (pe care ar fi condus-o si ar fi planificat-o, pretinde lungmetrajul), aflindu-se pe uscat si organizind apararea coastei in Devon. Din anturajul Elisabetei au fost stersi consilieri importanti precum William Cecil, lordul Burghley si celebrul sir Francis Drake.

Mai mult, filmul are hirtoape si la costume: eticheta curtii elisabetane era stricta, nepermitind prezenta in fata reginei altfel decit in straie formale, deci aparitiile lui Raleigh cu camasa desfacuta sint mai putin decit posibile. „Partea care m-a adus in pragul isteriei a fost cea in care Elisabeta li se adreseaza trupelor la Tilbury imbracata din cap pina in picioare in armura. Ar fi avut cam 55 de ani la acea vreme; in film arata ca o fata de 20 de ani", subliniaza cu obida istoricul.

Rolul interpretat de Samantha Morton e un esec total Box-office in crestere Incasarile de pina acum ale peliculei au fost mai putin entuziaste in SUA (16.285,240 de dolari), dar mai consistente in restul teritoriilor, acestea din urma ajungind la 36,049,800 dolari, potrivit site-ului boxofficemojo.com, sume respectabile in cazul unui film de epoca. Cum lungmetrajul ruleaza inca pe marile ecrane, nomanalizarea la Globul de Aur ii va mari probabil veniturile. Filmul poate fi urmarit si in Bucuresti, la Hollywood Multiplex si la Movieplex Cinema Plaza Romania.

De ce Wal-Mart a renuntat la serviciul sau de downloadare de filme aflati pe www.cotidianul.ro/select