Fotbalul autohton a scos serios capul in lume in ultimii ani, chiar daca in acest sezon rezultatele au fost mai putin satisfacatoare. Echipa nationala a obtinut calificarea la turneul final al CE din Austria si Elvetia, Steaua, Rapid si Dinamo au avut rezultate meritorii in Cupa UEFA, iar investitiile de la CFR Cluj indreptatesc sperantele unei viitoare participari onorabile in Cupele Europene. Mai multi factori au contribuit la acest reviriment. In urma cu patru ani nimeni nu ar fi avut curajul sa pronosticheze ca o echipa din Romania va ajunge intr-o semifinala de cupa europeana.

Timp de zece ani a contat doar echipa nationala
In perioada 1990-2000, fotbalul romanesc a trait exclusiv prin si pentru echipa nationala. Conducatorii Federatiei Romane de Fotbal si Ligii Profesioniste parau orice acuza la adresa sistemului, unul profund viciat, cu rezultatele obtinute de Hagi&Co. In acesti ani, Romania a participat la trei turnee finale de Campionat Mondial (Italia 1990, SUA 1994 si Franta 1998) si doua de Campionat European (Anglia 1996 si Belgia-Ola nda 2000). La adapostul acestor rezultate, Divizia A a devenit un imens obor in care se traficau puncte, locuri, iar echipele retrogradate erau stabilite in spatele cortinei. Pe acest fond a aparut si declinul, accentuat de la an la an, in cupele europene, reprezentantele Romaniei avand prestatii jenante in perioada 1997-2004. Transferuri pe banda rulanta, meciuri aranjate, arbitri cumparati etc. au dus la acest vid de performante la nivel international. In sezonul 1998-1999 echipele noastre calificate in preliminariile Ligii Campionilor si in Cupa UEFA au fost umilite de adversarii pe care i-au intalnit: Steaua a incasat opt goluri de la Panathinaikos si doar sapte de la Valencia, FC Arges a primit opt de la Celta Vigo, fara sa inscrie, iar Otelul a luat un sec 0-6 de la danezii de la Vejle. Situatia era pur si simplu jenanta. Din inertie si bazandu-se in principal pe un nucleu de jucatori ajunsi in vest imediat dupa 1990 (Hagi, Popescu, D. Munteanu, Stelea, D. Petrescu, Lupescu, Raducioiu), echipa nationala a avut rezultate atat timp cat acesti fotbalisti au raspuns prezent la convocarile selectionerilor. Filmul s-a rupt odata cu retragerea lui Hagi. Prima campanie fara acesta pe teren a insemnat si primul esec, pe banca tehnica aflandu-se... Gheorghe Hagi. Ratarea calificarii la Mondialele din 2002 (Japonia-Coreea de Sud) a produs un cutremur in randul celor care erau implicati in fenomen. Au urmat alte doua turnee finale ratate, dar pana la urma generatia lui Mutu si Chivu s-a trezit la viata si a obtinut biletele pentru Campionatul European, gratie disciplinei impuse la lot de exigentul antrenor Victor Piturca.

„Momentul Zero”- presedintii au decis sa renunte la blaturi
Primul pas, mic si timid, facut pentru insanatosirea fotbalului romanesc a fost facut in decembrie 2001, imediat dupa barajul pierdut cu Slovenia. Fara sa mai aiba acoperirea rezultatelor nationalei, Mircea Sandu, Dumitru Dragomir dar si presedintii si investitorii divizionarelor A au decis ca fotbalul are nevoie de un „moment zero”, mai concret sa se renunte in totalitate la aranjamente, reciprocitati si alte metode de a mistifica rezultatul unui meci de fotbal. Din cauza numarului foarte mare de „blaturi”, au existat etape in care 80% din rezultate erau cunoscute inainte ca meciurile sa inceapa, spectatorii veneau in numar extrem de mic la stadion, iar eventualii sponsori nu doreau sa-si lege numele de un fenomen in care coruptia era generalizata. Jean Padureanu, Dumitru Sechelariu, Romica Pascu, Gheorghe Stefan si Petre Buduru sunt cativa din oamenii de fotbal care stiu foarte multe despre acea epoca, dar care sunt dispusi sa spuna extrem de putine. „A venit la mine Sechelariu (n.r. patronul clubului FCM Bacau) si mi-a spus ca trebuie sa facem ceva pentru ca fotbalul romanesc sa devina credibil. Le-a vorbit deschis patronilor la acea intalnire, au fost replici dure.