Din ce in ce mai mult se simte o orientare a consumatorilor catre restaurante traditionale sau catre cele rustice! In jungla de betoane, metal si inox, a gasi o asemenea oaza este un adevarat rasfat pentru un consumator. Si totusi, la ce trebuie sa f
Din ce in ce mai mult se simte o orientare a consumatorilor catre restaurante traditionale sau catre cele rustice! In jungla de betoane, metal si inox, a gasi o asemenea oaza este un adevarat rasfat pentru un consumator. Si totusi, la ce trebuie sa fim atenti atunci cand optam pentru un restaurant traditional? Cu toate ca vesela din lemn sau din ceramica smaltuita face parte din arsenalul de rezistenta al oricarui restaurant traditional sau rustic, trebuie acordata o atentie speciala la manipularea si la igienizarea acestora. Astfel, vesela din ceramica smaltuita pentru restaurant trebuie sa fie de o calitate superioara celei destinate uzului in consumul domestic: stratul de smalt trebuie sa fie mai gros, vesela din ceramica se foloseste mai des in restaurant decat acasa. De asemenea, pigmentii colorati folositi la pictarea veselei trebuie sa fie naturali. Odata ciobita, vesela trebuie sa fie indepartata: fisurile pot fi un potential pericol de taiere pentru consumator, dar si o nisa de recontaminare cu bacterii pentru preparatul montat intr-un asemenea vas ciobit. Schimbarea veselei din ceramica pictata ar trebui sa se faca cu o frecventa mai mare decat la alte materiale, atat din ratiuni estetice, cat mai ales de siguranta consumatorului. Platourile de lemn, cu trei sau patru alveole scobite, utilizate pentru servirea simultana a fripturii cu garnitura, salata si sosul sunt iarasi cu un risc deosebit pentru consumator. In primul rand, esenta din care sunt confectionate acestea este o esenta moale, de regula brad, care este si usor, ceea ce face ca atunci cand portionam friptura sau o bucata de castravete sa intepam "farfuria" si sa luam si o portie de lemn. In al doilea rand, igienizarea este foarte dificila, o clatire cu apa la 90 oC fiind practic imposibil de realizat. In al treilea rand, lemnul pastreaza cel mai bine mirosurile. De regula, aceste platouri trebuie pastrate in spatii bine ventilate, pe stative care sa asigure circulatia aerului, astfel incat atunci cand sunt folosite pentru servirea preparatelor sa nu exalte un "Turnul Babel" al aromelor. Sunt o suportera infocata a bucatariei romanesti traditionale si cred in valorile ei culturale, dar cred ca siguranta consumatorului este mai importanta decat orice. Si mai cred ca operatorii unor astfel de restaurante au de protejat nu numai propria imagine, ci mai ales securitatea consumatorului. (Dr ing. Gabriela Berechet)
Despre autor:
