Domnilor si doamnelor. Fie ca lumina Craciunului... nu. Fie ca sfanta sarbatoare a Craciunului... nu. Fie ca... nu. Sa va fie casa casa. Nu. Sa va fie masa masa. Nu, nu, nu! Ceva cu suflet dac-as gasi. Fie ca sufletul sa... nu
Domnilor si doamnelor. Fie ca lumina Craciunului... nu. Fie ca sfanta sarbatoare a Craciunului... nu. Fie ca... nu. Sa va fie casa casa. Nu. Sa va fie masa masa. Nu, nu, nu! Ceva cu suflet dac-as gasi. Fie ca sufletul sa... nu. Bine, hai sa trec la masa masa. In mod sigur, masa este o masa si nu este altceva, deoarece ne-am obisnuit ca in aceste vremuri lipsite de dubii sa nu avem decat certitudini (atentie, aproape truism!). Daca a fost (este) ceva intr-adevar lipsit de orice fel de dubii, cu ocazia sarbatorilor romanului, aceasta a fost masa. Masa romanului este in mod sigur o masa si nimic altceva. Domnilor si doamnelor. Fie ca, in zilele astea preocupate de manifestarile artistice din gigamarketuri, sa ne gasim putin timp si pentru a defrisa in mod temeinic ultimele galantare cu mancare. Ca nu cumva tot pe noi sa cada, pe urma, blestemul vacii nebune, cine stie, o mai ramane vreo fleica singuratica, si astia, in loc s-o arunce, o baga in carnea pentru mici, mai stii, necuratua€™, s-avem surprize de ordin spitalicesc pe urma. Deci. Sa nu lasam nimic. Sa radem tot. Tot, auziti? Sa invadam vitrinele frigorifice cu toata forta. Sa aparam chiar cu pretul vietii noastre ultimul pachetel de copite de porc. Sa nu lasam ultima bucatica de manz asasinat, singurica in frigider. Sa consumam cu pofta nepotolita (semnul unei sanatati veritabile!) toate fructele din gigamarketuri. Sa profitam de promotiile nebanuite si sa ne mai luam niste televizoare. Sa ne bucuram ca niste copii in fata unei fleici de porc si sa nu uitam, ah, nu, "sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii". Caci "ei sunt pe-acest pamant un simbol al iubirii". Plan de actiune pentru o cat mai buna... a... penetrare a clientului in gigamagazin. Se intervine pe toate intrarile. In parcari, a se ocupa cu hotarare chiar si locurile rezervate persoanelor cu handicap. Pe o intrare se intra cat mai multe persoane deodata si se intervine pe fiecare culoar in parte, atat dintr-un sens, cat si din celalalt. Se spune "pardon" cand se calca pe picioare, deoarece, sa nu uitam, suntem civilizati si politetea inainte de orice. Si "la toate orele zilei" (aveam eu o carticica). La raionul "sucuri", daca ni se face sete, luam sticla de pe raft, o desfacem frumos, invartind cu forta capacul in sensul invers acelor de ceasornic, se duce sticla la gura, se bea cat se bea, dupa care, in mod civilizat, se pune capacul la loc si se asaza sticluta cu suculet inapoi pe raft. Pentru ca noi suntem, sa nu uitam, niste civilizati. La raionul "pantofi", luam pantofii, ii punem in caruciorul cu produse, dupa care, cand ajungem la raionul "mezeluri", decidem brusc ca nu ne mai plac pantofii si, atunci, ce facem? Luam un pantof si-l asezam, cu delicatete, "ca doar nu suntem animale", in raftul cu salam. Ca doar suntem niste civilizati. Dar. In primul si-n primul si-n primul rand. Sa nu uitam! Sa nu uitam nicicand! Sa iubim trandafirii! Intru multi ani!
Despre autor:
