Indulgentele catolice sint puse in umbra de echivalentul lor ortodox: biserici la schimb cu titlul de sfint.

Dumnezeu poate fi cumparat. Poate fi platit in aur, in euro, dolari sau caramizi. Depinde de cine este interesat sa cumpere si de cine anume il scoate la vinzare. Pentru ca Dumnezeu nu se gaseste pe orice taraba. El se afla doar pe masa imbuibarii fatarnice a celor ce-si aroga puterea de a-l comercializa. Inaltii ierarhi analizeaza, propun si ulterior voteaza tranzactia. O simpla tranzactie.

De ce anume este ea astazi asa de importanta? Pentru ca noi pretendenti se ivesc mai rapid decit oasele sfintilor in desagii comerciantilor medievali de relicve religioase. Gigi Becali umbla dupa orice prilej de a da bani Bisericii. Patriarhul Daniel are in vedere orice modalitate prin care Biserica sa produca sfint profit. In momentul in care dorintele celor doi se intilnesc sub cupola celei mai grandioase catedrale din istoria Romaniei, exista o problema. Cineva il pune, involuntar sau nu, din nou pe Dumnezeu in vitrina.

Un Dumnezeu comercial, care, desi pentru unii nu are legatura cu miezul credintei a milioane de crestini, i se poate substitui acestuia oricind printr-un mimetism perfid.

Exista deja un precedent: Stefan cel Mare. Cam iute de palos, degraba varsatoriu de singe, el ar fi putut trona la panoul cu exemple negative al bunilor crestini. Neveste multe, vicii, de asemenea. Numai ca pentru finantarea cladirii de biserici si manastiri a ajuns sfint cu acte in regula. Iar pentru cei care cred ca in mentalitatea romanilor s-a produs o asemenea evolutie fata de perioada Evului Mediu incit astfel de episoade cu sanctificari bizare nu se vor mai repeta trebuie amintit faptul ca Stefan a fost facut sfint in urma cu citiva ani. Nu dupa victoriile de la Podul Inalt sau de la Codrii Cosminului, cind probabil preacurvia, betia si uciderea semenilor nu erau inca estompate de faptele de vitejie. In concluzie, suma investitiilor in lacasele de cult a fost pretul platit de el pentru intrarea in rindul sfintilor si pentru instaurarea unei amnezii selective in mintile ierarhilor ce i-au pus cununa divina.

Astazi, Becali este cunoscut pentru caracterul sau mai mult decit pentru credinta sa, iar Daniel e celebru pentru calitatile sale de mitropolit-manager. Dar poate ca peste vreo suta, doua de ani nu ar trebui sa ne mire daca se va vorbi de Sfintul Gigi, izvoritorul de mir din Pipera, ori de Sfintul Daniel, ctitorul de la Iasi.