PUNCTUL PE EI
Petrecaretii si-au pierdut rabdarea. Parangheliile cu topuri si premianti ai bunelor relatii au devansat obstescul sfarsit al sezonului competitional. Nu am reflex pavlovian la clinchetul paharului de sampanie. Pana la dedulcirea i
PUNCTUL PE EI
Petrecaretii si-au pierdut rabdarea. Parangheliile cu topuri si premianti ai bunelor relatii au devansat obstescul sfarsit al sezonului competitional. Nu am reflex pavlovian la clinchetul paharului de sampanie. Pana la dedulcirea in evenimente mondene prefer sa mai raman un bob zabava in competitiile prezentului.


Steaua a vizitat constructia cu cel mai mare profit anual din Anglia: Emirates Stadium. Din cate am auzit, ar fi vorba de vreo cinci milioane de lire, din alea sterline, obtinute din vanzarea biletelor. Au cu ce baietii astia de la Arsenal. Dar nu reteta financiara a arenei sportive ne interesa in mod deosebit. Doream sa aflam daca va fi acesta locul de unde stelistii isi vor recupera onoarea pierduta. N-am primit un raspuns convingator, chiar daca nu am mai vazut in teren penibilii de la Buzau. Nu ma las sedus nici de compararea rezultatului obtinut de Steaua (1-2) cu rezultatele obtinute in compania arsenalilor de Slavia (0-7) si Sevilla (0-3). Alt timp, alta conjunctura. Cateva observatii au prins totusi contur.


Englezii au avut mereu avansul secundei in fata stelistilor, avans care nu venea doar din calitatile atletice ale jucatorilor. In aceste conditii am fost obligat sa constat ca fotbalistul roman este obisnuit sa gandeasca in teren ce are de facut, cand este sau nu este in posesia balonului. Adversarii nostri stiau dinainte cum trebuie sa rezolve anumite situatii de joc. Altfel spus, ei intra in teren cu lectia invatata, intra in teren cu obisnuinte de joc si automatisme insusite intr-o perioada de timp pe care antrenorul roman nu o are niciodata la dispozitie.

Pana si piesele de schimb pentru Arsenal se pregatesc tot in curtea clubului, la echipa a doua, si tot dupa reteta lui Arsene Wenger. Cand tinerii de 19, de 20 sau de 21 de ani ajung sa joace la prima echipa, acestia au deja constiinta propriei valori si lectia invatata. In cazul concret al Stelei, jucatorii transferati pe banii patronului vin in Ghencea cu mari sperante, dar si cu temeri pe masura. La Wenger trebuie doar sa confirmi. La Steaua nu depinzi de antrenor, de opinia unui meserias. La Steaua esti la cheremul unui patron capricios, oricand dispus sa te comercializeze ca pe o oaie schioapa. Sa mai vorbim despre moralul jucatorilor?

Cei care pricep aceste adevaruri raman competitori ai Ligii Campionilor. Descalificatii gandirii corecte a fotbalului nu au decat sa se refugieze in clica topurilor. Fiindca tot au inceput parangheliile sfarsitului de an.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.