MIZE SI CRIZE ROMANESTI
Se apropie sarbatorile de iarna. La sfarsitul unui an tumultuos, sufletul isi cauta pacea si linistea. Imi trec prin minte motivele de ordin politic pentru care anul acesta ma voi bucura mai putin de cantecele si darurile
MIZE SI CRIZE ROMANESTI
Se apropie sarbatorile de iarna. La sfarsitul unui an tumultuos, sufletul isi cauta pacea si linistea. Imi trec prin minte motivele de ordin politic pentru care anul acesta ma voi bucura mai putin de cantecele si darurile de sub brad. Desigur, voi vorbi despre imprejurarile politice care au facut ca visul politic de acum trei ani sa devina un cosmar imposibil de imaginat de sustinatorii, martorii si actorii succesului "Dreptate si Adevar" din 2004.


Alianta "Dreptate si Adevar" s-a nascut din disperare, exasperare si sentimentul ultimativ al urgentei schimbarii. Celebra mamaliga romaneasca a explodat pentru a doua oara, intr-un efort electoral exacerbat, de degajare de naravuri si atitudini politice paguboase pentru noua democratie romaneasca.


Am participat activ la potentarea cu sperante, incredere si tenacitate a electoratului Aliantei D.A. PNL-PD si a candidatului ei. Cel care a suflat in ultima clipa potul cel mare din mainile noii oligarhii politice. Niciodata nu m-am simtit mai implinit in tara mea, ca in acele momente ale izbanzii. O energie electrizanta cuprinsese marea parte a discursurilor publice. Era dreptatii si adevarului - asa cum o propunea proiectul politic al Aliantei ­, parea a se deschide pentru multi, foarte multi ani inainte. Cu succese majore pentru Romania, pentru generatiile tinere.


La trei ani de mandat prezidential si guvernamental, aurora electorala "Dreptate si Adevar", sub care au evoluat alesii puterii, s-a risipit in cele patru zari. De ca si cum nu ar fi existat vreodata. O stare paradoxala s-a instalat in randul opiniei publice, in legatura directa cu entuziasmul electoral din 2004.  E vorba tot de disperare, de exasperare si de un sentiment ultimativ al urgentei schimbarii. Dar de aceasta data, disperarea consta in nevoia schimbarii actorilor de pe scena politica. Tocmai aceia care au generat acum trei ani valul de simpatie electorala.


Da. Totul a inceput si s-a sfarsit cu esecul de relatie al celor doi pretendenti la dragostea absoluta a electoratului Aliantei D.A. Presedintele si premierul in functii ­ stindardele D.A. Pe masura ce timpul trece, se dovedeste cat de conjuncturala este prietenia politica si cat de evanescenta e simpatia, iubirea electorala pentru cuplurile politice magnetizante.


Daca acum trei ani sa iti placa Basescu, PD-istii, liberalii, Stolojan si Tariceanu la un loc era ceva firesc, obisnuit, chiar un fel de moda a zilei, ei bine, acum, daca iti plac toti laolalta, esti considerat nebun. Ori un idealist de pe alta lume, ori un tradator al unuia dintre ei. Sau un dezertor ideologic, un las, un ins lipsit de recunostinta fata de unul dintre protagonistii momentului electoral D.A. 2004.


Nu voi spune cine mai are dreptate si cine mai stie ce trebuie ales din toata aceasta zacusca de principii, valori si credinte politice care put din ce in ce mai urat. Ma rezum sa privesc cu tristete cum o constructie strategica de linii politice innoitoare pentru tara mea s-a prabusit din cauze penibile, atat de repede. Din motive mici, meschine, din pricina unor orgolii fara limite, a unor impopotonari cu imagini false de marire si glorie.


Asa se intampla mereu cand cetatenii descopera inlauntrul oamenilor mari ai politicii de moment, niste pigmei pizmuitori care se lupta cu demonii propriei vanitati.


Spectacolul descris mai sus dezgusta. Dar vin sarbatorile. Eu aleg spectacolul lui Mos Craciun. Macar cadourile lui tin pana la anul. Ale politicienilor nu tin nici macar un mandat.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.