Miristea, satul cu patru case si un cimitir

Localnicii spun ca, daca Revolutia ar mai fi intarziat o luna, satul constantean Miristea ar fi fost ras de pe fata pamantului. Timp de 40 de ani comunistii au facut presiuni asupra taranilor sa-si paraseasca casele. In iarna lui 1989 aproape reusisera: Miristea nu mai numara decat patru gospodarii, care erau programate sa fie deconectate de la reteaua de curent electric. Agronomii comunisti intentionau ca in vatra satului sa semene furaje.
nici astazi taranii din miristea nu au scapat de probleme. Singurul drum care ii leaga de civilizatie a fost pietruit doar pe jumatate, astfel ca atunci cand ploua sunt nevoiti sa mearga pe jos mai bine de un kilometru. Interventiile ambulantelor se desfasoara invariabil dupa acelasi scenariu: salvarea inainteaza un kilometru si jumatate pe drum pana se termina piatra, iar dinspre sat pleaca o caruta cu bolnavul. Undeva la jumatatea drumului pacientul este preluat de medici. Cum nu exista un post telefonic fix, cei izolati tin legatura cu rudele din comuna prin mobile. "Cei de la drumuri au inceput in urma cu mai multi ani pietruirea. Nu stiu de ce s-au oprit la jumatate. Vom termina noi lucrarea", a precizat Gheorghe Ciriac, primarul comunei Mereni, de care apartine satul.

Un kilometru cu scara in spate
Am prins o echipa a ENEL Dobrogea in toiul unei interventii. Vantul puternic rupsese in timpul noptii cablurile de curent, iar electricienii incercau sa remedieze defectiunea. Autoturismul ARO s-a dovedit neputincios in fata unor gropi imense, pline cu apa si noroi, iar dupa cateva incercari de a strabate drumul desfundat electricienii opresc masina, isi iau scara si sculele, dupa care o iau la pas prin noroaie. In fiecare iarna patesc la fel. stiu ca oamenii au nevoie de curent si s-au obisnuit cu caratul uneltelor in spate.

Au demolat CAP-ul, apoi scoala
Calvarul locuitorilor din Miristea a inceput imediat dupa colectivizare. In anii '60 Miristea numara 700 de suflete. Era un sat in toata puterea cuvantului. scoala cu clasele I-IV, oameni gospodari care cresteau animale. Prima masura a fost desfiintarea cooperativei agricole sau, mai exact, transferul utilajelor la Mereni, satul invecinat. Apoi a urmat desfiintatea scolii. "Clasa a IV-a trebuit s-o fac la Mereni. Parintii ne duceau cu carutele sau cu IMS-ul cooperativei", isi aminteste Ion D. Toma. Erau mai multe familii Toma la Miristea si pentru ca oamenii sa fie identificati mai usor fiecarui copil i s-a trecut in acte, pe langa nume, prenume, si initiala tatalui. "Tatal meu a ramas la Miristea. Legatura o tinem prin vecinii care au telefon mobil", a adaugat omul.
>> Alungati din sat
Unii locuitori au plecat de voie, altii de nevoie. Erau sfatuiti de activisti sa plece de bunavoie, ca altfel le va fi rau. 40 de ani au dus o lupta surda cu autoritatile. Casele parasite erau demolate cu buldozerul, pentru ca apoi terenul sa fie cultivat. La sfarsitul lui 1989 mai ramasesera doar patru case in picioare si cimitirul. Miristea numara 15 locuitori, care fusesera instiintati ca li se vor taia in plina iarna firele de curent. Acum stramutatii se intalnesc in fiecare an la pomenirea mortilor in cimitirul din sat.

---

Despre autor: