Numele victimei: Nicolae Balcescu

In iarna lui 2002 publicam in revista Historia un eseu avandu-si sursa si in lecturile asidue despre pasoptistii uitati dupa decembrie 1989, fie pentru ca ne-am lasat intimidati de anticomunismul gures al unora, fie pentru ca goana dupa profit ne-a lasat fara necesara zabava pentru citit:


"Academicianul Dan Berindei, dintre noi toti, si-a amintit ca s-a implinit un numar de ani de la moartea lui Nicolae Balcescu. In rest, tacere absoluta, de pustiu intergalactic! O comunicare a distinsului istoric tinuta la o sedinta anonima a Academiei ne convinge ca ilustrul revolutionar merita mai mult decit o dezbatere de specialisti. Nicolae Balcescu e un exemplu de politician ars pe altarul unui ideal. A refuzat compromisurile aducatoare de situatii confortabile, a preferat viata de exil unei vieti romanesti in genunchi, nu s-a imbogatit ca altii din generatia sa. Nu intimplator l-a ales Camil Petrescu postbelic pentru un erou de drama si de roman. Omul real parea descins din galeria de fictiuni a literaturii camilpetresciene: Gelu Ruscanu, Stefan Gheorghidiu, Ladima, Robespierre. Din nefericire pentru destinul sau postdecembrist, Balcescu a fost confiscat de comunisti. Regimul instaurat de sovietici in Romania a avut nevoie de o legitimare in trecut. Si, cum Partidul Comunist nu exista practic in istoria nationala, s-au cautat de urgenta forte si personalitati pentru a fi exploatate ca precursori ai lui Gheorghiu-Dej si ai Tovarasei Ana. Asa a aparut cultul desantat al lui Balcescu, al lui Tudor Vladimirescu, al lui Gheorghe Doja, al Anei Ipatescu. Asemenea oricarei folosiri propagandistice, personalitatile au fost simplificate dramatic, reduse la o schema rigida. Au fost eliminate, ca de prisos, posibilele amanunte stinjenitoare. La Balcescu, de exemplu, apartenenta la francmasonerie sau luxul asa-zisului Cimitir al saracilor de la Palermo. Vasta operatiune comunista a fost sinonima cu asasinarea personalitatilor asumate. Balcescu, de exemplu, a devenit pentru multi romani la fel de vinovat ca si Ana Pauker de arestarile abuzive, de anchetarile salbatice, de inchisorile de la Sighet si Aiud, si de locurile de deportare in Baraganul tuturor saracilor. Mai grav, cei care se pretindeau stranepoti ai marelui revolutionar n-aveau nimic comun in viata cotidiana cu destinul de sacrificiu al inaintasului. Sub perdeaua de fum roz a idealului revolutionar se dedau la placeri dintre cele mai burgheze, inlocuind trasura Bratienilor cu Zilul lui Molotov.

Anii postdecembristi n-au reusit sa-l scoata pe Balcescu de sub muntele de zgura poleita al manipularii comuniste. Dind curs prejudecatilor anterioare, revolutionarul autentic, unul dintre putinii romani care au vazut idei, a ramas mai departe asa cum l-a impus propaganda anterioara: un soi de Ana Pauker cu nadragi in secolul al XIX-lea.

Si, totusi, asa cum corect zice Dan Berindei in Comunicarea sa, avem nevoie azi mai mult ca niciodata de exemplul Balcescu. N-a fost Balcescu un incoruptibil intr-o epoca a coruptiei? N-a fost el un adversar de soi al politicianismului ieftin, al fagaduielilor demagogice, al pacalirii sistematice a poporului?"


A trecut de atunci un numar de ani.
Am continuat sa ma preocup de personalitatea lui Nicolae Balcescu. Nu numai ca am continuat sa scriu despre marele uitat, dar, mai mult, profitand de o calatorie la Palermo, am filmat cladirea de la numarul 24, Via Butera, bustul romanului din Parcul Garibaldi si interiorul Catacombelor, despre care s-a crezut mult timp, gresit, ca ar gazdui osemintele lui Balcescu.*

In toata aceasta perioada m-am intrebat de ce nu gaseste de cuviinta Partidul Social Democrat, formatiune cu pretentii de a fi de stanga, sa si-l revendice pe Nicolae Balcescu. Sau macar sa incerce a-l reabilita pe marele idealist in ochii unei tinere generatii aflate intr-o dramatica criza de ideal.

Se intelege ca n-am putut primi decat cu placuta surprindere initiativa primarului social-democrat al Sectorului 2, Neculai Ontanu, de a dezveli o statuie a lui Nicolae Balcescu in Parcul Izvorul Rece din Bucuresti.

Cum insa manifestarea a dus la blocarea traficului in Bucuresti, radiourile si televiziunile s-au consacrat aproape in exclusivitate injuraturilor carora le-au dat curs conducatorii auto. N-a catadicsit sa acorde atentie momentului nici macar postul public de radio, ocupat cum a fost sa propage cantarile inaltate lui Traian Basescu de Elena Udrea si Radu Berceanu.

Explicabil.

Salariile mai-marilor postului nu depind de Nicolae Balcescu!

Si, astfel, marele nostru inaintas a mai murit o data.

Victima a prezentului meschin!


Un film cu aceste secvente deosebite va fi difuzat duminica, 9 decembrie 2007, la "Zig-Zag cu Ion Cristoiu" de pe Antena 3, in cadrul unei discutii cu academicianul Dan Berindei despre Nicolae Balcescu.

---

Despre autor: