Amalia Enache a demostrat ca stie si sa danseze la "Dansez pentru tine"

Intr-o editie speciala a apreciatei emisiuni "Dansez pentru tine", lider de audienta al divertismentului, stirista de la Pro TV a demonstrat ca stie sa si danseze, sustinand astfel cauza umanitara a proiectului.
Sunt genul acela de om, nesuferit probabil, pe care nu-l poti face prea usor sa se indoiasca de el. stiu ca pot. Imi tot dovedesc asta mie, nu cumva sa uit. Ce mi-am propus, mi-a iesit. N-am picat niciodata examene sau probe, ba chiar m-am clasat mereu printre primii. Nu m-am nascut cu nici un talent fabulos (of, din pacate!), asa ca pentru orice, n-am avut incotro si a trebuit sa muncesc, sa lupt. Am ales sa ma duc pe potecile atragatoare, pentru care aveam inclinatie, am gandit mult inainte sa pasesc, am rumegat posibilitatile si optiunile, am strans din dinti uneori, am gasit bucurie atat in mers cat si in ocolirea gropilor. Dar e usor sa te impaunezi ca poti muta muntii, daca ramai pe o singura poteca, una care-ti place, pe care stii sa mergi si cu ochii-nchisi.
Imi zicea un prieten ca toti oamenii, cu atat mai mult cei increzatori in fortele lor, au nevoie din cand in cand sa le schimbi traseul, sa-i pui sa faca un fel de echilibristica pe o barna pe care n-au mai calcat. Doar asa vezi cine ramane in picioare.
Barna mea recenta de acrobatie a fost "Dansez pentru tine". Ma uitam desigur la emisiune, asa cum te uiti la un super-magazin stralucitor, cu vitrine luminoase, unde fiecare detaliu arata senzational, pregatit in detaliu de cei mai iscusiti profesionisti.
si m-am trezit deodata poftita sa intru in acest magazin. Puteam sa ma opresc in prag si s-o iau in alta directie? Doamnelor, domnilor, sa fim seriosi! Nu sunt dintre cei care sa astepte reducerile! Mai ales ca dincolo de "vitrinele" stralucitoare, un copil urma sa-si primeasca ce-si dorea mai mult daca eu faceam pasul acesta. Am intrat. Iar in interior am trait senzatia aceea pe care o ai cand vezi pe umeras o haina perfecta, pe care o indragesti imediat, ti-o doresti sa fie numai a ta, doar ca atunci cand o pui pe tine constati ca te cam strange. O lasi si vei suspina mereu dupa ea sau intri la dieta, faci pe dracu-n patru sa te incapa?
Primul antrenament de salsa a fost pentru mine ca haina aceea de vis, pe care insa, nu prea reuseam sa o pun pe mine. Aproape ca nu ma lasa sa respir, atat ma "strangea" de tare. N-am facut in viata mea dans, v-am marturisit lipsa de talent de la inceput, si este ca si cand mi-as fi propus sa invat o limba straina in cateva zile. Nu doar "buna ziua!", "ce mai faci?", "la revedere!" ci verbe, conjugari, lexic, fonetica. Altfel spus, a trebuit sa inteleg cum e cu timpii, pasii, miscarile, ritmul. Cum se naste dansul acela la care cand ne uitam ni se pare ca da, e firesc si usor sa te misti asa, ce frumos, bravo! Am fost o foaie alba pe care coregrafii au fost nevoiti sa schiteze repede ceva. si de la cine am invatat? De la cel mai bun, evident. Partener si coregraf la partea latino, the one and only... Mihai Petre. Ca si cand m-as fi dus la Van Gogh ca sa invat sa pictez. Nu tu un desen naiv, o floricica inainte, ci direct perspective, nuante, cromatica. Una peste alta, nu prea am destule metafore ca sa pot explica cat e de greu. si nu va ganditi aici la mine. Ci la toti cei care au intrat in competitia asta la care ne place atat de mult sa ne uitam. Dar nu provocarile astea dificile se transforma mereu in cele mai frumoase experiente? N-ar fi pacat ca noi toti sa grabim drumul spre casa de teama ca in magazinul ala frumos nu o sa ne simtim in largul nostru, o sa alunecam pe podea sau se va uita o vanzatoare urat la noi? N-ar fi pacat sa lasam hainele frumoase pe umerase de lene sa gasim solutia sa ne vina? N-ar fi pacat sa stim o singura limba, aia pe care am invatat-o fara efort de la mama si de la tata? N-ar fi pacat sa nu intelegem de ce viata nu e doar colorata, ci si plina de nuante?
Eu zic ca da. Asa ca am dansat. si pentru tine. si pentru un copil. si pentru Pro TV. Pentru cei 12 ani in care am invatat de la Pro TV sa gandesc liber. Sa pasesc cu gratie, hotarare si incredere in viata. Sa-mi pese. Sa daruiesc. si, de ce nu, sa castig!

---

Despre autor: