Partidele-satelit si lupta impotriva „interferentei" occidentale in politica interna ii asigura tatucului pastrarea rolului principal.

Cu o popularitate reala de peste 70% a „locomotivei" de pe lista pentru parlamentare (Vladimir Putin), datorata in primul rind unei cresteri economice uimitoare, este aproape inexplicabil de ce a simtit partidul Rusia Unita nevoia sa fraudeze alegerile. Probabil ca fraudarea electorala a intrat in asa masura in singele oficialilor rusi, incit nu mai pot sa se lase de acest viciu. Majoritatea absoluta era asigurata si in cazul unor alegeri corecte. In plus, si partidul Rusia Dreapta, un soi de PLD pro-prezidential rusesc, a obtinut dreptul de a intra in Parlament. Cel de-al patrulea partid care a trecut de imensul prag electoral de 7% este cel nationalist, al lui Vladimir Jirinovski, alt fan declarat al presedintelui. Sustinatorii lui Putin detin, deci, dupa redistribuirea procentelor, aproape 90% din Duma. In unele regiuni, excesul de zel al conducatorilor locali a condus la rezultate demne de „epoca de aur": in Cecenia, nivelul de participare a atins 99%, iar 99% din voturi s-au indreptat spre Rusia Unita. Cu o majoritate zdrobitoare in Parlament, Putin si-a asigurat, deci, rolul de conducator al politicii ruse si dupa incheierea mandatului prezidential, asa cum a promis. Suspansul este asigurat insa de faptul ca refuza inca sa anunte cine va fi preferatul sau la alegerile prezidentiale din martie si pentru ce functie va opta el insusi dupa parasirea Kremlinului. Pe linga posibilitatile deja cunoscute, a aparut o noua idee in lumea politica ruseasca. Aceasta ar fi numirea lui Putin in functia de „tata al natiunii", un soi de ayatollah laic, tatucul istoric, al carui rol nu a fost insa conturat. Din cauza incertitudinii actuale, intre fostii KGB-isti din conducerea rusa au aparut conflicte de putere ce transpar uneori in media. Putin a gasit insa modalitatea de a uni poporul in spatele sau: inamicul comun. Daca la precedentele alegeri inamicul invocat de Putin a fost incarnat de oligarhii hoti in 2000 si de teroristii ceceni in 2004, de data aceasta inamicul provine din Razboiul Rece: Occidentul, care incearca „sa-si bage nasul" in politica interna a Rusiei si sprijina opozitia liberala, condusa de sahistul Kasparov. Asa se explica duritatea cu care autoritatile au reactionat la fiecare demonstratie a partidului lui Kasparov si promptitudinea cu care l-au arestat cu o saptamina inainte de alegeri, in ciuda faptului ca partidul sau nici nu a fost acceptat in cursa electorala si nici nu conta pe mai mult de 2% din electorat.