Duminica, 25 noiembrie, ironia Providentei a facut sa votez pentru referendum si pentru alegerile europarlamentare in orasul Houston.

Este greu de imaginat o capitala federala mai putin ostila marcii Bruxelles. Pentru cavalerii libertatii din sudul american, etatismul politic, secularismul activ, fiscalitatea excesiva, omogenitatea ideologica si centralismul economic european sint tot atitea pricini de poticneala. Intr-un astfel de climat de indiferenta, este greu de imaginat ce anume ar putea determina membrii diasporei romanesti sa iasa la urne pentru a delega - mirabile dictu - parlamentari in forul legislativ european.

Ca roman, poti sa traiesti in Africa de Sud, votezi un politician din Suceava si ii ceri acestuia din urma sa negocieze fondurile pentru investitii agricole comunitare intr-un sediu pompos din capitala Belgiei muribunde. Este acesta doar un paradox al globalizarii sau limita viziunii UE despre democratia traditionala, bazata pe principiul reprezentarii teritoriale? Nu stim. Totusi, portia de circ in campania electorala n-a lipsit de pe ecrane. Multi au plimbat ursul, la propriu sau la figurat, fara sa discute grijile imediate ori temerile cu bataie lunga de pe agenda cetatenilor.

Este Uniunea Europeana un garant neconditionat al prosperitatii noastre? Poate limbajul multiculturalist de tip UE sa identifice solutiile corecte in fata ratei crescinde de criminalitate interna si activitate terorista pe suprafata celor 27 de tari membre? Includ oare zarile albastre ale euro-entuziastilor un loc stabil pentru valorile conservatoare ale familiei, breslelor si ale altor institutii sociale nascute in zona de tampon dintre abstractia etatista si individul emancipat? Are Europa Occidentala - cu o populatie imbogatita inainte de-a imbatrini - puterea de-a usura problemele politice, demografice, medicale si de securitate ale Europei Rasaritene - confruntata cu o populatie imbatrinita inainte de vreme?

Acestea sint citeva dileme libertariene prilejuite nu de o vizita pasagera in Texas, ci de cadrul polemic necesar unei politici constructive. Pentru primele alegeri avem putini parlamentari eurosceptici si multe retorici care ignora esecul proiectului constitutional din 2004. Ratiunea: lectia responsabilitatii civice incepe, uninominal, la Bucuresti.

Mihail Neamtu este cercetator in Stiinte Umaniste