La sfirsitul anului 2006, dl Tariceanu spunea intr-un interviu ca tot domnia sa va fi prim-ministru la sfirsitul lui 2007. A avut dreptate.

PLD pregateste o motiune de cenzura. PD o sustine. Mai e nevoie de semnaturi si, mai ales, e nevoie de voturi in Parlament. Nu vad nici un motiv pentru care cei care nu au votat motiunea de cenzura a PSD de acum doua luni sa voteze motiunea PLD acum. De aceea, sint profund sceptic in privinta reusitei demersului PLD. Dl Tariceanu e foarte bine plantat la Palatul Victoria. PLD, performerul euroalegerilor, incearca, la sfirsit de an, sa rastoarne cealalta mare performanta politica a anului - raminerea dlui Tariceanu in fruntea Guvernului. Merita sa deslusim putin hatisul de fapte si conjuncturi care au facut aceasta performanta posibila.

In 2007, dl Basescu a fost el insusi. De mentionat, in cazul presedintelui, e doar puterea interioara colosala pe care o are. Sa admitem, e greu sa fii Traian Basescu. Dl Tariceanu insa a evoluat mult ca om politic in acest an. Conturul sau, altadata imprecis, e acum ceva mai clar. Ai spune ca asediul pe care dl Basescu l-a instalat in jurul sau a folosit premierului.

Dl Tariceanu a avut doua imense avantaje anul acesta. Primul a fost unitatea PNL in jurul sau. Dupa plecarea fostilor platformisti, in interiorul PNL nu a existat nici o fisura. Al doilea, miscarea geoanica a PSD-ului pe scena politica autohtona. In al treilea an dupa 2004, PSD nu a reusit sa se hotarasca daca e in opozitie sau e la putere. Prin urmare, nu se poate bucura nici de beneficiile puterii, nici de binefacerile opozitiei. Pozitia hao-tica a PSD, reflexie perfecta a lumii interioare a creierasului „virf-de-ac" al liderului, a ajutat masiv la implinirea profetiei dlui Tariceanu. Care, sa o spunem clar, a avut inteligenta politica necesara sa profite fara sa se compromita de balansul nating al PSD.

In plus, dl Tariceanu a avut abilitatea de a se feri. Pe vremuri, presa americana ii spunea „Mr. Teflon" lui Ronald Reagan, pentru ca nici un scandal de la Casa Alba nu se lipea de el. Omul avea o capacitate uimitoare de a iesi basma curata din orice scandal care zguduia propria administratie de parca nu ar fi avut nici o legatura cu ea. Desi il despart ani-lumina de legendarul presedinte american, dl Tariceanu merita numele „domnul Teflon". Din scandalul biletelului in care cerea clar interventia presedintelui in justitie pentru un amic, dl Tariceanu a iesit neatins. Din scandalul Remes – spaga ministeriala mai clar dovedita nici ca se poate –, dl Tariceanu nu a patit nimic, ba, mai mult, doua luni mai tirziu a facut, cu partidul, un scor destul de bun la euro-alegeri. Prestatiile stupefiante ale ministrilor sai, Adomnitei, Chiuariu, David si Cioroianu, nu au atins deloc reputatia premierului. Nici tragediile din sistemul de sanatate publica nu au clintit un fir de par din freza perfecta a prim-ministrului. Membrii Cabinetului sint pur si simplu rastigniti in presa, dar figura sefului Cabinetului e, mai departe, respectabila. Mai mult, colaborarea cu PSD, infamie suprema in ochii electorilor de dreapta din Romania, nu pateaza deloc reverul costumului liberal al premierului. Printr-un ciudat efect, nimic din toate astea nu are consecinte electorale asupra dlui Tariceanu.

Confruntindu-se cu dl Basescu, dl Tariceanu a dezvoltat calitati pe care le-a descoperit zacind in sine, amortite in eterna latenta. Una dintre aceste calitati este ca, din punct de vedere mediatic, e facut din teflon. Si oricine se confrunta cu domnia sa trebuie sa stie bine acest lucru.