Din cei peste 18.000.000 de posibili alegatori, la alegerile europene au participat la scrutin aproape 5.360.000 de votanti, adica 29,4%, in vreme ce la referendum s-au prezentat doar aproximativ 4.850.000 (26,4%), cu peste o jumatate de milion mai putin. Atatia suntem cei care ne-am dus sa votam parlamentarii europeni si am ignorat, stiind prea bine ce facem, fantezia costisitoare si inutila, plebiscitul, pohta ce-a pohtit dl. presedinte. Procentual, aceasta minoritate care refuza in deplina cunostinta de cauza cantul de sirena al populismului si dictatura majoritatii poate parea neglijabila. Politic, ea e importanta, tot asa cum e important faptul ca Bucurestii si Timisoara - cele mai active zone urbane in procesul de democratizare a Romaniei - au fost, contrar tuturor experientelor anterioare, fruntase la absenteism. Citeam intr-un comentariu ca Bucurestii ar fi fost pana de curand fieful lui Basescu: fals, bucurestii au fost si au ramas fieful anti-FSN. L-au votat pe Basescu doar ca alternativa la P(D)SR. Cand Basescu a candidat, ca sa zic asa, de unul singur, bucurestenii l-au lasat in plata Domnului si si-au vazut de ale lor.
Nu doar bucurestenii. In 2004, in al doilea tur, Traian Basescu invingea cu 5.130.000 de voturi. In primavara, o majoritate parlamentara ad-hoc comitea enorma prostie politica de a se defula oferindu-i presedintelui Basescu cel mai credibil motiv pentru recursul la plebiscit, plus bonificatia unui adversar colectiv pe masura, balaurul cu 322 de capete. La referendumul din 19 mai, cifra absoluta a voturilor mobilizate impotriva demiterii dlui Basescu a depasit cu putin sase milioane - aproximativ o treime din totalul electoratului - si castigand un milion de voturi in plus fata de 2004. O cifra importanta, chiar daca nu mi s-a parut nici atunci o cifra zdrobitoare, mai ales ca miza era dramatica. Acum insa, numarul celor care, si daca pricep, si daca nu, voteaza invariabil Basescu a coborat sub patru milioane, cu doua milioane mai putin decat in mai, si chiar cu peste un milion mai putin decat acum trei ani.
Pun la socoteala tot ce doriti: ca nu era o confruntare dramatica de oameni vii, ci de alternative abstracte si cam plicticoase, ca indiferenta fata de europarlamentare a indus si nepasare fata de referendum (dar cine e de vina pentru simultaneitatea lor?). Responsabilitatea pentru aceasta scadere abrupta, de la peste 1/3 in mai la 1/5 in noiembrie, revine exclusiv presedintelui Basescu. In oglinda fata de stupida decizie a celor 322 din primavara, d-sa "a facut totul" in toamna pentru o decizie la fel de stupida, si s-a defulat initiind un referendum despre care ar fi putut sti - D-sa, sau macar consilierii D-sale - ca-l va pierde. Iar faptul ca se mai viseaza totusi ca dresor, asemeni unui Orfeu de circ, care supune fiara politica cu geamparale din lemn sfant de Madagascar, imi aduce aminte de ironia lui Platon vorbind de demagogii care se intrec cu Orfeu in arta de a fermeca orice jivina: nu numai serpi, paianjeni si scorpioni, ci si multimile care se lasa seduse de descantecele lor.