Nostalgii necesare

Maine, asadar, se implinesc 89 de ani de la Marea Unire. Ceea ce ne aminteste de oamenii de odinioara. Intr-adevar, au fost asemenea oameni care au pus mai presus de interesele lor personale cauza nationala, cu bataie lunga, spre un viitor de care atunci putini aveau o imagine cat de cat justa. Marea Unire de la 1918, in ciuda tuturor rezervelor care au inconjurat-o ca un nimb de rau augur, reprezinta o realizare unica in istoria poporului nostru, de necomparat cu nimic altceva.
Dupa aproape noua decenii de atunci, suntem martorii unei alte realizari pe care, desigur, politicienii de acum nu se sfiesc s-o aseze alaturi de ceea ce au facut stramosii lor. Inexact. Integrarea in Uniunea Europeana - cum s-a mai spus in alte prilejuri - este implinirea unui proces logic, in directia in care curge timpul, de la care Romania nu avea cum sa se sustraga. Nu acelasi lucru este valabil pentru ce s-a intamplat in trecut. Atunci viitorul stat national roman se izbea de prea multe obstacole pentru a crede in apropiata sa constituire. si, evident, supravietuire. Chiar daca perioada imediat urmatoare razboiului mondial favoriza ivirea statelor nationale, cazul Romaniei era special. Adversarii erau prea numerosi, chiar si printre romani erau destui scceptici care nu puteau sa creada intr-o unire a provinciilor pana atunci separate vreme de sute de ani.
De aceea realizarea aceea pare si rodul unei interventii providentiale, dincolo de bunavointa si inteligenta oamenilor. Pe masura ce timpul s-a scurs si ne-am indepartat de acel moment, sarbatoarea in sine si-a pierdut din stralucire si a intrat intr-un formalism destul de jenant. si acum ne frapeaza distanta uriasa care-i desparte pe oamenii de atunci de cei din prezent. Cauza nationala a ajuns partitura unui partid de... trombonisti. Alt partid descins din mantia unui mare om politic lanseaza slogane facile pentru a-si sensibiliza alegatorii. Raportul dintre costumul de haine si opinci este strident si chiar caraghios. Despre alte partide cinice si oportuniste nici nu mai are rost sa vorbim. Voi sunteti urmasii Romei? Roma se uita la noi ca la o adunatura de borfasi iar Coloana lui Traian va fi probaibl jupuita de chipurile "barbarilor" geti care s-au luptat si s-au infratit cu cuceritorii romani acum aproape doua milenii. De aceea marea sarbatoare e trista. Prilej de multa mancare si bautura, dar in egala masura si sursa de nostalgii necesare. Doar asa tristetea se mai poate insenina.

---

Despre autor: