Cotidianul e unul dintre jurnalele romanesti de avangarda. Ii apreciez capacitatea de adaptare strategica pe o piata a presei in care nici un conservator nu mai are cum sa reziste.

Din cite inteleg, „biblioteca" vinduta o data cu ziarul a fost un succes. Asteptam si alte initiative menite sa faca din jurnalul propriu-zis (cumparat la chiosc) un soi de „portavion" pe care stationeaza produse culturale derivate. Printre ele s-ar putea numara diferite numere tematice, in afara colectiei, sau caiete de sinteza, care ar putea deveni titluri autonome. Prin 1992 am citit pentru prima data „Courrier International", o publicatie pariziana saptaminala, construita prin traducerea de articole aparute in marile ziare din intreaga lume.

Titlul amintit se bucura si astazi de atentia publicului francez si a capatat intre timp prestanta unei institutii. In loc de redactori-contribuitori, un asemenea concept editorial este incredintat unei echipe de traducatori „nativi", care propun texte preluate din presa tarilor de origine. Pesemne ca nu avem inca, la Bucuresti, destui candidati pentru profilul amintit. Daca un japonez din capitala noastra are norocul de a nu fi fost inca sfisiat sub coltii ciinilor „comunitari", el lucreaza probabil la o multinationala si nu are de ce sa accepte un salariu modic, pentru traduceri din ziare nipone, precum „Asahi Shimbun". Dar buni traducatori din presa anglofona, francofona sau hispanofona (cu aporturi de aroma araba) ar putea fi reuniti la sediul unui „Curier international" autohton, creat eventual prin franciza.

La noi, actorii media care propaga revolutia IT sint deocamdata rari. Humanitas, de pilda, a reusit sa impuna cartea audio, anticipind corect faptul ca tot mai multi romani educati isi petrec viata in ambuteiaje care le scurteaza accesul la lectura traditionala.

Cu toate acestea, managerii industriei media nu par sa constientizeze iminenta unor mutatii dramatice, fie ca vorbim despre migratia spre net a banilor din publicitate, despre expansiunea blogurilor (in detrimentul jurnalismului profesionist) sau despre razboiul nemilos dintre Web 1.0 - dominat de eBay sau Google - si Web 2.0 - acaparat de YouTube&co., prin intermediul asa-numitului „user-generated content".

Evident, nici un nabab al presei noastre nu dispune de capitalul magnatului Rupert Murdoch, care, in 2005, achizitiona MySpace (fabrica de nise personale pe web) cu frumusica suma de 580 de milioane de dolari. Insa modestia buzunarelor locale e nimic pe linga micimea viziunilor promovate de catre noii imbogatiti din Romania. Cu putine exceptii, respectivii lucreaza impotriva elitelor, promoveaza agende separate de binele comun si actioneaza la scara unor interese de obicei ilegale. Divortul dintre patronatul media improvizat prin jaful tranzitiei si resursele valorice ale tarii va costa scump. Ei nu-si vor salva micro-imperiile decit daca le vor vinde unor companii straine, capabile sa tina pasul cu globalizarea. Iar societatea romaneasca se va deschide spre restul lumii cu mult mai incet decit ar merita pentru a iesi la lumina.