Academicianul Dan Berindei ne vorbeste despre pasii parcursi de romani spre Unirea istorica de la 1 Decembrie 1918. Academicianul Berindei este vicepresedintele Academiei Romane si presedinte de onoare al Sectiei de Stiinte Istorice.


Jurnalul National: Care au fost premisele Unirii de la  1 Decembrie 1918?Academician Dan Berindei: Cel dintai factor determinant a fost chiar procesul care era in curs de dezvoltare, incepand cu Mica Unire de la 24 ianuarie 1859 a celor doua tari, a Moldovei si a Tarii Romanesti. Din acel moment, perspectiva desavarsirii se deschisese. Acest proces s-a consolidat pe parcurs si a fost accelerat prin drumul pe care l-a ales imparatul Franz Iosef in 1867, atunci cand a hotarat solutia dualista pentru problemele imperiului sau prin care doar doua natiuni ale monarhiei au primit intaietate. Din acel moment, cursul spre iesirea celorlalte de sub autoritatea imperiala a fost deschis.


RazboiCum putem descrie drumul parcurs de romani spre unitatea nationala?Intre dorinte, nazuinte si realizari e un drum lung. Sigur ca drumul acesta nu a putut fi parcurs usor. In Transilvania, el s-a concretizat prin constituirea unui partid al romanilor, intai bifurcat si apoi unificat, ca si prin puternice manifestari in genul Memorandumului. A avut loc o evidenta radicalizare a procesului de unificare cu statul roman ce se formase dincolo de Carpati. Trebuie, de asemenea, sa tinem cont si de alte premise, in speta, situatia internationala. Europa se impartise in doua tabere, si marea conflagratie era in perspectiva. Era limpede ca in cazul unui conflict aveau sa se petreaca schimbari fundamentale. Romania a ales, dupa o perioada de neutralitate, tabara Aliatilor (Imperiul Rus, Franta, Imperiul Britanic), ostila Puterilor Centrale (Austro-Ungaria, Imperiul German, Imperiul Otoman, Bulgaria). Evident, alegerea aceasta a fost determinata de dorinta de a se crea conditiile pentru ca provinciile romanesti din cadrul Imperiului Austro-Ungar sa se poata uni cu Romania. Putem vorbi si despre unele premise spirituale, de pregatire a romanilor din ambele parti ale Carpatilor. In gandurile lor, problema aceasta a desavarsirii unitatii a trecut in mod evident pe primul plan, ca o preocupare generalizata.


Cum s-a desfasurat primul razboi mondial, din punctul de vedere al inaintasilor nostri?Razboiul, din nefericire, a ridicat probleme. Dupa o inaintare in Transilvania, in primele saptamani, a urmat retragerea. Romania era izolata. Ea nu facea parte dintr-un front comun cu marii ei aliati din Vest. Aveam un singur aliat mare vecin, Rusia. Dar Rusia s-a dovedit un aliat nesigur. Cand s-au strans la un loc armatele atator tari, vecine in primul rand, cum era cazul Ungariei si Bulgariei, dar si cea a Austriei si mai ales puternica armata germana, dezastrul a fost inevitabil. Contraofensiva Puterilor Centrale dupa aceasta ofensiva romaneasca in Transilvania a fost nimicitoare. Nu numai teritoriul ocupat in Transilvania a fost pierdut, dar au urmat ocuparea spatiului muntean si caderea chiar a Capitalei, a Bucurestilor. A avut loc retragerea in Moldova, dar o rezistenta darza in sudul Moldovei a permis ca existenta statului sa nu fie intrerupta. Ingrijorarile au fost insa mari in acea perioada, dovada fiind trimiterea Tezaurului in Rusia. Se vorbea chiar despre retragerea acolo a familiei regale si a guvernului. Din fericire, nu s-a facut aceasta miscare, si Romania s-a aratat capabila sa reziste. Mai mult decat atat, refacandu-si si modernizandu-si fortele armate, in primavara lui 1917, armata romana a fost capabila sa infranga in doua batalii succesive, la Marasti si la Marasesti, armatele Puterilor Centrale si mai ales armata germana, care era de fapt principala forta oponenta.


Rusia a iesit din razboi, ne-a lasat singuri pe front... A venit defectiunea Rusiei. S-a remarcat aceasta defectiune si pe campul bataliei de la Marasesti, cand unitati ruse nu au vrut sa mai lupte. Procesul revolutionar incepuse in Rusia din februarie. El s-a accentuat prin bolsevizarea multor unitati, lucru care a facut ca acest puternic aliat sa fie pierdut. Dupa pacea de la Brest-Litovsk s-a impus Romaniei izolate sa iasa din razboi. Asa s-a ajuns la armistitiu. Alta cale nu a fost.


PaceCe a reprezentat armistitiul pe care am fost nevoiti sa-l semnam?Pacea de la Bucuresti a fost un tratat cumplit. Se pierdea linia muntilor, Dobrogea si mai ales resursele pe decenii. Pur si simplu, Romania devenea un stat vasal producator de bunuri pentru altii. In aceasta situatie, singurul moment luminos l-a reprezentat Unirea Basarabiei in primavara lui 1918, dar a trebuit sa se astepte inca jumatate de an pentru ca sortii razboiului sa se decida in Vest si sa se ajunga la capitularea fortelor germane. Intre timp, ceilalti membri ai coalitiei Puterilor Centrale iesisera din joc, unul dupa altul, si Bulgaria, si Turcia, si Austro-Ungaria, astfel incat ramasese la sfarsit doar Germania. In momentul acela situatia internationala s-a rasturnat extraordinar, de data aceasta in favoarea implinirii nazuintelor noastre.


A fost anul 1918 de gratie pentru romani?Au fost multe procese care s-au corelat. In primul rand, a fost vorba despre infrangerea fortelor Puterilor Centrale. Acest lucru a ingaduit desfasurarea fara mari probleme a procesului de unificare ce s-a dezvoltat in perioada urmatoare. In al doilea rand, au avut loc nu numai infrangerea adversarului si iesirea din razboi, ci si o schimbare structurala statal-sociala pe plan european. S-au prabusit imperiile. Mai trebuie sa spunem ca ceea ce s-a intamplat in Austria nu a fost numai o simpla pierdere a conducerii statului de catre imparat - Franz Iosef murise, era vorba despre imparatul Carol - , deoarece s-a produs o explozie a imperiului multietnic. In momentul in care imparatul a disparut - care era in fond liantul, teoretic, al acestor etnii - , etniile s-au despartit, imperiul s-a dezagregat si, in plus, a fost vorba si despre un proces accentuat de revendicari si framantari sociale ce au dus la disolutia fortelor militare.


S-a infaptuit Unirea in cele trei provincii sub presiunea Armatei Romane?Procesul de unificare romanesc a avut loc pretutindeni in cele trei centre succesive: Chisinau, Cernauti, Alba-Iulia prin vointa romanilor si a reprezentantilor lor din provinciile respective. N-a fost vorba despre o presiune, ci despre un proces intern prin care majoritatea populatiei, reprezentata de romani, a luat decizia istorica de la 1 Decembrie.


ArtizaniCare au fost personajele principale ale Unirii?Eu cred ca personajul principal pe care merita sa-l cinstim a fost Ionel Bratianu. El a fost marele artizan. A trebuit sa rezolve un proces foarte delicat si complicat. Eu l-as situa pe el pe primul loc si deoarece, dupa razboi, a fost marele organizator al statului desavarsit. Trebuie sa-i aducem un omagiu regelui Ferdinand, onest si slujindu-si poporul, regina Maria fiind catalizatorul, care l-a determinat pe monarh la actiune. In memorii, ea aminteste de procesul lui sufletesc, de tensiunile si durerile regelui Ferdinand. El s-a comportat ca un adevarat roman, ca un rege al romanilor. Atitudinea reginei Maria se justifica si prin originea ei era anglo-rusa. Merite trebuie sa le recunoastem si comandantilor militari, lui Averescu, lui Grigorescu si lui Prezan. In Ardeal, s-a ilustrat pe primul plan Iuliu Maniu, dar nu trebuie uitat nici Vasile Goldis, care avea o viziune profunda a problemelor sociale. Vaida Voevod a avut si el rolul lui, mai ales in perioada finala, a bilantului, la Conferinta de Pace. In Bucovina, trebuie evidentiat Iancu Flondor, iar in Basarabia a fost o situatie speciala; acolo putem vorbi despre o majoritate a Sfatului Tarii! Au contribuit hotarator la Marea Unire in Transilvania si prelatii Bisericii. Momentul Alba-Iulia este frumos si prin aceasta alaturare a celor doua confesiuni ale romanilor transilvaneni. Ca si la 1848, cand cei doi episcopi au stat alaturi, asa a fost si acum la Alba-Iulia, unde s-au ilustrat Miron Cristea si Iuliu Hossu.