Mai bine de 3 miliarde de oameni au telefon mobil. Asa zicea acum cateva zile un studiu global, care ne da si o idee de locul in care suna ele: mai cu seama in mainile bogatilor, adica ale statelor industrializate, unde deja sunt mai putini oameni decat celulare - si unele stau, saracele, nevorbite. Avansul acestei boli globale a semanat cu cel al cancerului in faza terminala: fiecare om cu mobil a infectat in jurul lui alti zece cu pofta irationala de a tine in mana o cutie cu antena in care aude voci. Toata chestia asta s-a mai intamplat. Moise avea celular cu Cel de Sus in Templu: de acolo veneau ideile si indicatiile, dar si puterea. Versiunea recenta insa nu ne pune in contact cu divinitatea, nici macar cu cea din noi. Insa marea promisiune a tehnologiei, daca mai tineti minte reclamele de la lansare, a fost alta: productivitatea. Angajati care comunica, deci care sunt mai creativi si mai rapizi in decizii. Angajati care fac bani repede, pena€™ ca sunt conectati, bla, bla! O fi adevarat? Pai sa ne uitam la productivitate: cresterile din ultimul deceniu sunt cu adevarat solide si par sa urmeze progresul celularelor. Insa in acelasi timp a evoluat si PC-ul, si el prezentat ca marele ajutor in munca. Pe cine sa dai vina? Nu mai vorbim ca Statele Unite, cu o rata de penetrare mai mica a mobilelor, au avut cresteri de productivitate care au batut tarile nordice, unde industria comunicatiilor s-a maturizat mai repede. Rezolvam mai repede treaba pentru ca putem vorbi din orice loc? Sau doar vorbim. Ei, da, cam vorbim in loc sa facem. La fel ca si in cazul email-ului, comunicarea mai multa nu inseamna treaba mai multa rezolvata. Dintr-un text vorbit sau scris, 90% e surplus, vorbe de claca, politeturi si barfe. Cele 10 procente cu adevarat utile si care genereaza profit sunt mancate de timpul pierdut in vehicularea gunoiului verbal. E ca si cum ai incerca sa te imbogatesti extragand aurul din nisipul de pe malul marii. E ceva acolo, insa cata vreme pierduta! In plus, celularul desfiinteaza brutal granita intre acasa si serviciu, intre lumea interioara si cea de afara. Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti sa-l rataciti, doar asa, ca sa va aduceti aminte cum era cand singuratatea chiar asta insemna? Ei, da, ca orice tehnologie distructiva, celularul a rupt mai mult decat era promis. A distrus barierele dintre oameni, insa nu-i asa ca atunci cand stai la bariera si astepti trenul te bucuri ca ea exista si ca nu te calca locomotiva? Eu da. Tocmai de-aia zic sa sarbatorim cu retinere jumaa€™ de planeta conectata. Si sa ne gandim cu invidie ca cealalta jumatate (care si ea ne invidiaza pe noi) a ramas cu un lucru fara pret: placerea de a vorbi singur. Parol, sa ma-ngropi, daa€™ fara mobil!