In Italia la televiziune a aparut un film despre Romania de-ti vine sa sari de nervi in sus pana spargi acoperisul. A fost reprogramat un film documentar din anul 2005, in care Romania e prezentata nu numai ca un tomberon de gunoi, ba mai mult chiar, precum cazanul cu smoala al iadului.  Cum e posibil ca o tara cu peste doua zeci de milioane de locuitori, importanta in istoria insiruirii de secole, sa fie redusa la imaginile cu niste copii ai nimanui, ce s-au pripasit prin canale, si cu imaginea unui biet catel fara stapan haladuind pe maidane. Aceasta este Romania? Domnule regizor italian, realizand filmul asta ai pacatuit cu un grosolan neadevar, ai pacatuit cu o oribila nedreptate facuta Romaniei. Domnilor dregatori de televiziune, actionand ca niste marionete la comenzi politice parsive, reprogramand acest film stramb in zilele isteriei anti-romanesti teleghidate de personaje ascunse in culise, ati dovedit lipsa de caracter si profesionalism ciobit la toate colturile. Bineinteles ca peste tot exista uscaturi. Dar nu exista nici o padure alcatuita numai din vreascuri strambe si cioturi. Lumea e facuta din bune si rele.   In orice tara exista si cantarete la harpa si curve bolnave de sifilis. In orice tara exista premianti la scoala si repetenti. Minusul n-are sens daca nu este aratat si plusul, nu poti intelege negrul daca nu arunci privirea si asupra albului.  Cum e posibil Romania sa fie pictata doar ca un lighean cu laturi? Intr-adevar, exista copii vagabondand pe strazi si dormind in canale, dar in tarile bogate ale Occidentului nu se balabanesc pe strazi oameni cu priviri cetoase, drogati pana la prea-plin care te ingrozesc? In Vest nu se doarme pe sub poduri? Reaua-intentie in filmul acesta italienesc sare in ochi. Romania inseamna doar copiii acestia cu minte naclaita, care vorbesc de viata lor in canale si despre agresarea lor sexuala. Dar oare pedofilii nu cumva sunt import din Occident? Caci toti dezaxatii vin in Romania si cu un baton de ciocolata, transforma sarmanii copii vagabonzi in jucariile lor sexuale. De ce in film spre pilda nu au fost si cateva secvente cu urmatoarea poveste, pe care eu am trait-o? Calatoream la ceas tarziu de noapte intr-un metrou din Bucuresti. Privind distrat am remarcat pe scaunele din fata un adolescent si o doamna care se dovedea a fi profesoara lui de muzica. Vorbeau in dulcele glas moldovenesc comentand concertul pe care baietandrul il daduse in Bucuresti, urmand sa plece spre Iasi cu trenul de noapte. Blond, senin si luminos, pustiul isi tinea vioara in toc pe genunchi si mi-a sugerat imaginea unui inger cu vioara.   Au trecut cativa ani si treburi gazetaresti m-au dus in Germania, la Bremen. Era o perioada tot intunecata pentru Romania. La televizor se aratau imagini cu inundatiile, alternand cu scene din mineriade. S-a organizat la Bremen o cina reunind toti bogatasii si lumea fina a landului pentru strangerea de fonduri destinate sinistratilor romani. Deodata se anunta ca un copil talentat din Romania va concerta pentru invitatii simandicosi. Si, la mii de kilometri distanta si la cativa ani departare de drumul meu intr-un metrou, il vad suind pe podium pe ingerul cu vioara din metroul bucurestean. A cantat superd liceanul roman si a sarit in aer de aplauze marea sala cu bogatasi nemti care aplaudau cu mainile sus, strigand bis si viva Romania. Succes urias al violonistului adolescent din Iasi. Il chema Catalin Desaga si parca cu nume cu tot coborase din paginile lui Sadoveanu. Am fugit dupa el si l-am felicitat, spunandu-i ca voi scrie despre el si ca ferice de parintii lui cu un asemenea fiu. M-a rugat sa-i trimit mamei articolul ce-l voi scrie pentru ca el mai intarzie in Germania. Mi-a dat adresa mamei: Spitalul de Oncologie Iasi. Ce destin avea talentatul copil! Tatal lui murise, iar mama agoniza de cancer. Iar el ridicase lumea buna din Bremen in picioare cu Balada lui Ciprian Porumbescu. N-aveati 3 metri de pelicula, domnilor regizori din Italia, sa-l treceti in documentarul dumneavoastra si pe violonistul Catalin Desaga?