Academicianul Gabriel Tepelea are 91 de ani. Este unul dintre veteranii PNt si pana in anul 2000 a fost primvicepresedinte al PNtCD. Este, fara doar si poate, singurul supravietuitor dintre colaboratorii apropiati ai lui Iuliu Maniu. A acceptat sa stea de vorba cu noi despre artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania. Cum l-ati cunoscut pe Iuliu Maniu? Gabriel Tepelea Cand eram copil la mine-n sat, la Borod, am auzit pentru prima oara de "iuliuman", asa pricepusera copiii ca-l chema pe Maniu. Eu m-am inscris in PNt la 17 ani, cand am terminat liceul la Oradea. In familia mea, provenita din mica nobilime romaneasca din Transilvania, erau atat tarani, cat si intelectuali. Cei care facusera studii, in general Dreptul, erau implicati si in politica, inca de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. La sfatul lor, imediat dupa absolvirea liceului, in 1931, am luat legatura cu Theodor Roxin, seful PNt din zona Bihorului. Ceva mai tarziu, in 1933, cand eram student in primul an la Cluj, organizatia noastra de tineret a organizat o excursie la Badacin, unde avea mosia Iuliu Maniu. S-a plecat cu autobuzul, am fost norocos ca am prins loc, fiindca toti studentii voiau sa-l vada pe cel poreclit Sfinxul. Ne-a primit si a stat de vorba cu toti. Stiu ca Maniu era poreclit Sfinxul datorita calmului si inflexibilitatii sale ca om politic. Juca un rol sau era asa si in viata privata? Gabriel Tepelea Era asa tot timpul. I se spunea Sfinxul si datoriza impenetrabilitatii sale si fiindca avea niste ochi mari si albastri, care impuneau respect. Dupa ce am intrat in anturajul sau mi-am dat seama ca era un om foarte informat, calculat si rabdator. Chiar si cu cei foarte tineri vorbea cu a€ždumneavoastra". Cei care pretind ca au fost tutuiti de Maniu mint. Doar cu rudele apropiate era mai familiar. Era deosebit de calm si putea sa fie taios fara sa ridice tonul. Voia sa fie la curent cu tot ce misca in politica interna si externa, sa stie starea de spirit a populatiei. In timpul razboiului am locuit in blocul de pe Strada Sfintilor numarul 10, unde statea si Maniu cand venea in Bucuresti. Eu, ca refugiat din Ardealul de Nord, imi inchiriasem o camera mobilata, iar Maniu statea intr-un apartament la etajul cinci. Intr-o dimineata, pe la opt si jumatate, am vrut sa intru in audienta la el. Corneliu Coposu, care-i organiza intalnirile, mi-a spus ca am noroc, ca domnul presedinte are in audienta un simplu soldat, cu care probabil nu o sa aiba ce vorbi. Ei bine, a stat cu omul acela mai bine de o ora si jumatate. Cand a iesit, mi-am dat seama ca era un taran mobilizat, provenit din zona Salajului. Maniu voia sa afle starea de spirit a fiecarei paturi sociale si stia sa se adreseze oricarui tip de om. Primea in audienta multi oameni simpli. Se pricepea foarte bine si la politica externa. In 1945, cand au fost alegeri in Marea Britanie, eu m-am dus la Capsa, unde statea Maniu de vorba cu apropiatii lui, sa-i propun sa facem cu organizatia de tineret, al carei lider pe Transilvania si Banat eram, o manifestatie la ambasada pentru realegerea lui Churchill. Maniu mi-a spus ca nu o sa iasa, iar eu pentru moment nu l-am crezut. Mi se parea imposibil ca premierul care castigase razboiul, un erou, sa se impiedice la alegeri. Ei bine, Maniu a avut dreptate, au castigat laburistii lui Clement Atlee. L-am intrebat de unde stia si mi-a spus ca, dupa razboi, in general lumea saracita se orienteaza spre stanga. In plus, fusese tot timpul in legatura cu nepotul sau Viorel Tilea, care se afla la Londra si care-i spunea zilnic ce se intampla acolo. Nu am auzit ca Maniu sa fi avut vicii. De asemenea, nu se cunoaste viata lui intima, stiu doar ca nu a fost niciodata casatorit. Totusi, Nicolae Carandino a scris ca pe patul de moarte, la Sighet, Maniu rostea numele de Clara... Gabriel Tepelea E posibil sa fi existat o doamna Clara, de alta etnie, care sa se simpatizeze reciproc cu Maniu. Relatia nu s-a putut oficializa, probabil din consoderente etnice, Maniu fiind lider al romanilor ardeleni. De asta probabil Maniu nu s-a casatorit. Oricum, el era un om foarte discret. Sar de la una la alta si va spun un episod anecdotic. Maniu stia ca va fi omorat chiar de romani. Cand se afla la Budapesta, inainte de primul razboi mondial, dupa o plimbare pe Dunare cu alti militanti, o tiganca i-a ghicit ca o sa ajunga foarte important, o sa traiasca mult, dar ca o sa fie ucis de conationalii sai. Eu stiu povestea asta de la veterani ai partidului, am auzit-o in perioada interbelica. De ce Maniu, ca fost prim-ministru si aproape incontinuu parlamentar, nu avea o vila sau macar o casa in Bucuresti? Gabriel Tepelea Nu a intentionat niciodata sa se mute de tot in Bucuresti. Aici statea pe la rude si prieteni politici. In mod normal statea pe Strada Sfintilor la numarul 10, in blocul Ciulei, construit de tatal celebrului regizor, intr-un apartament de patru camere. Mai putea fi gasit la ruda sa Aurel (Pufi) Leucutia, pe Strada Schitu Magureanu la numarul 19, sau la Vasile Serdici, pe Strada Christian Tell, la numarul 10, la ruda sa Romulus Boila sau la sanatoriul doctorului Jovin. Fratii Boila, Romulus si Zaharia ii erau rude si prieteni. La procesul conducerii PNt, Zachi Boila, nepotul lui Maniu, nu s-a comportat prea bine, a spus ca sa-si scape pielea ca el i-a sugerat tot timpul presedintelui sa se alieze cu doctorul Petru Groza. Ati pomenit de Groza... Il cunosteati din perioada interbelica? Gabriel Tepelea Da. Era terbil de bogat, a fost unul dintre avocatii care s-au imbogatit dupa Marea Unire. Am fost la el in 1935-a€™36 impreuna cu Peter Neagoe, un scriitor si pictor romano-american care voia sa cunoasca si sa scrie despre politicieni din Ardeal. Am fost cu Neagoe la Bacia, la mosia lui Groza, si am fost socat de cata bogatie era acolo. El se inconjurase de niste tarani ceva mai isteti si incerca sa faca jocuri politice. Un episod mai putin cunoscut din biografia lui Maniu este faptul ca a administrat Viena in 1918... Gabriel Tepelea Spre sfarsitul lui 1918, Imperiul Austro-Ungar intrase in disolutie. Ungaria se bolseviza si la Viena domnea haosul. Maniu, cu toate ca era parlamentar si in varsta, fusese mobilizat de unguri pentru inflexibilitatea sa si a luptei continuue pentru drepturile romanilor. Era locotenent de artilerie. A ajuns in retragere cu unitatea sa la Viena. Vazand ca-n oras domneste haosul, a luat legatura cu autoritatile administrative si impreuna cu unitatile austro-ungare facute din romani care se intorsesera de pe frontul italian si din Galitia a mentinut ordinea in oras. A participat la un Sfat al muncitorilor, taranilor si soldatilor care incercau sa adiministreze ce se mai putea. A colaborat cu un roman ajuns la gradul de general austro-ungar, Boeru. Asta se intampla in octombrie 1918. Ulterior, insotit de trupele romanesti a coborat in Transilvania, la Alba-Iulia, unde a organizat Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918. Soldatii sai adusi din Viena au avut un rol esential in organizarea adunarii si mentinerea ordinii. Erati militar cand a fost dictatul de la Viena? Gabriel Tepelea Da. Eram sublocotenent pe frontiera de la Oradea, in Regimentul 1 Fortificatii. O dispozitie a Marelui Stat Major spunea ca tinerii ofiteri sa fie mobilizati in unitati apropiate de locul lor de domiciliu. In momentul Dictatului de la Viena am primit ordin sa ne retragem catre Sibisel, in zona ramasa in Romania. Noi nu eram infranti in razboi, asa ca inainte de retragere am defilat prin oras. Tin minte ca am vazut un coleg ofiter Andreescu, in civilie invatator, izbucnind in plans in timpul defilarii, cand am ajuns in fata statuii Regelui Ferdinand. M-a impresionat. Dupa ce am predat armamentul am vrut sa ma intorc la mine-n sat, la Borod. Cum am intrat in sat, oamenii m-au avertizat ca ma cauta militari si jandarmi unguri. Ei erau bine informati, voiau sa aresteze toti tinerii intelectuali romani care faceau politica. Apropiindu-ma de casa mea am auzit impuscaturi. Mai tarziu am aflat ca o scosesera pe mama mea in curte, au pus-o cu fata la zid si au zis ca o impusca daca nu spune unde sunt. Ca sa o sperie, trageau in aer. Am plecat peste dealuri, am ajuns la Oradea, unde m-am imbracat zdrentaros, sa nu bat la ochii si de acolo am fugit la Arad, in zona administrata de Romania. Apoi am plecat la o sora, in Banat. Acolo i-am gasit pe condeierii plugari, despre care am scris o carte. Ce-s aia? Gabriel Tepelea Va spun imediat. Mergand cu treaba la primaria din comuna Comoraste, unde statea sora mea, am auzit ca e acolo si Paul Bortos, un taran care se lauda ca stie toata istoria lumii. Eu, curios, l-am intrebat ce perioada o stapaneste mai bine, iar el a zis: "Toace, toace!". Am incercat sa-l incui si l-am intrebat despre "razboiul celor doua roze". A spus: "Apai, nu ii mare lucru. Era doua familii, Lancaster si York...". A stiut tot, ba chiar a incercat sa-mi puna el mie intrebari incuietoare. Dupa asta, m-a dus la el acasa, unde avea o biblioteca impresionanta. L-am intrebat daca mai stie si alti tarani ca el. M-a dus la unul Pau, care scria sonete si avea si el o biblioteca mare. De la ei am aflat ca in aproape fiecare sat din Banat erau tarani preocupati de istorie sau care scriau proza, poezie sau filozofie. Am scris o carte despre ei care a facut senzatie. Ea a fost reeditata dupa 65 de ani. Averea va ramasese la Borod? Gabriel Tepelea Da, am recuperat doar cateva carti, prin bunavointa unor elevi bihoreni refugiati la Arad, care mai mergeau sa-si viziteze rudele. Doar cu astea am ramas, dupa 1944; rusii au trecut pe la Borod si au devastat totul. I s-a reprosat lui Maniu de multe ori ca s-a folosit de oameni slabi si ca a promovat marionete in posturi importante, sa le poata manipula... Gabriel Tepelea El incerca sa puna oameni potriviti pentru fiecare moment. Dupa razboi, el promovase drept ministri pe Pufi Leucutia, zis "Fotbalistul", si pe Virgiliu Solomon, vestit pentru modul in care isi calca hainele. Ei nu erau perceputi drept niste lideri de marca ai partidului. In Ardeal, filialele si mediile intelectuale erau nemultumite de numirea celor doi. I-am spus asta lui Maniu, in timpul unei audiente. I-am relatat ca lumea e intrigata de ce nu a delegat niste universitari sau intelectuali de marca. Mi-a raspuns ca in anii a€™30 intelectualii gen Ralea, Armand Calinescu sau Petre Andrei au tradat, aliindu-se cu camarila lui Carol, iar in acel moment, fiind guvern, nu era nevoie de individualitati briliante si intelectuali orgoliosi, ci de membri disciplinati de partid, care sa respecte deciziile PNt. Stiu ca ati facut sase ani de puscarie... Gabriel Tepelea Hartuirea mea a inceput inca din 1945-a€™46, cand am fost acuzat ca am scapat de la deportare, prin Comisariatul pentru Refugiati, niste basarabeni. Ea s-a acutizat in 1946, cand am candidat la un post de deputat PNt in Bihor si in mod real chiar am castigat. Bineinteles ca au falsificat comunistii alegerile. Arestarea si condamnarea la sase ani s-a produs in 1949, cand am fost judecat pentru "complot contra oranduirii sociale". Am trecut pe la Ministerul de Interne, Jilava, Aiud, Oradea, Canalul Dunare - Marea Neagra. Unde a fost mai rau? Gabriel Tepelea Nu cred ca exista puscarie in care sa te simti bine. Nu aveam practic nici o informatie despre ce se intampla in exterior. Doar cand venea un detinut nou sau transferat de la alta inchisoare mai aflam cate ceva, ziceam ca am primit ziarul. Dupa cateva zile "ziarul" expira si devenea un om obisnuit. Dupa eliberare am fost o perioada muncitor necalificat, bibliotecar si abia mai tarziu, pe vremea cand Murgulescu era ministru al Invatamantului, reprimit sa predau. Pana in 1989 ma tot vizita Securitatea, ba chiar ma retineau cand erau alegeri sau vizite externe importante. Ma anchetau pentru tot felul de prostii, de exemplu, m-au luat la intrebari dupa ce gasisera pe o hartie de impachetat pusa o stampila veche a unei organizatii PNt dintr-o comuna.