Ambasadorul Irakului la Bucuresti, de origine kurda si fondator al Uniunii Patriotice din Kurdistan, a luptat in anii ‘70-‘80 alaturi de actualul presedinte irakian, Jalal Talabani.

Guvernul turc reproseaza Irakului faptul ca nu face destul pentru a combate teroristii PKK de la granita dintre cele doua tari. Care este pozitia Bagdadului fata de aceasta problema?

Aceasta este de fapt o problema interna a Turciei: daca guvernul de la Ankara ar recunoaste drepturile omului pentru kurzii de pe teritoriul lor, nu ar mai exista aceste lupte. Nu actualul guvern irakian este de vina pentru ceea ce se intimpla la granita, teroristii PKK se afla acolo din 1985, ei venind din Siria in aceasta regiune muntoasa de granita. Turcii ne cer incontinuu sa ocupam zona si sa capturam teroristii. Cum sa putem sa ii capturam pe teroristii din muntii aceia inalti de 4.000 de metri, cind nu reusim inca sa scapam de teroristii din Bagdad?! Este vorba de o regiune in care se ajunge foarte greu, transportul e ingreunat de zapada, plus ca aceste grupari se afla la granita cu Turcia si Iranul si trec dintr-o tara in alta, deci nu pot fi urmariti de trupele noastre.

Deci Ankara ar trebui sa acorde mai multe drepturi minoritatii kurde…

Bineinteles, e vorba de drepturile omului. In Turcia traiesc 20 de milioane de kurzi, iar premierul Erdogan a recunoscut de-abia in campania electorala de anul acesta existenta acestei minoritati. Insa trebuie sa faca mai mult: sa le acorde exact aceleasi drepturi pe care le are minoritatea turca din Bulgaria, de exemplu, acestea sint standardele europene. Autoritatile turce ii numesc pe kurzi „turcii din munti", nu vor sa le recunoasca nici numele. De fapt, problema nu este guvernul de la Ankara, premierul Recep Tayyip Erdogan si presedintele Abdullah Gul sint pregatiti sa discute cu kurzii, armata turca este cea care se opune. Noi nu sprijinim teroristii PKK, doar suferim si noi din cauza terorismului. Noi le-am cerut celor din PKK sa inceteze cu uciderea oamenilor nevinovati.

Credeti ca faptul ca liderul PKK, Abdullah Ocalan, este retinut in Turcia este o greseala?

Ocalan era un inamic al Turciei si a fost capturat cu ajutorul SUA, dar trebuie, si in cazul lui, sa se respecte drepturile omului. Trebuie sa aiba dreptul la un proces, sa se poata apara si exprima liber, asa cum am facut noi in cazul lui Saddam Hussein. Si Saddam, si ceilalti membri ai regimului care au fost judecati au fost lasati sa se exprime liber.

Credeti in posibilitatea existentei unui stat kurd, in viitor?

Un stat kurd este ca un vis, iar visele nu pot deveni intotdeauna realitate, iti dai seama dimineata, cind te trezesti, de asta. Un astfel de stat ar trebui sa preia portiuni din Turcia, din Iran, din Irak, din Siria, iar majoritatea kurzilor nu vor acest lucru, vor doar sa traiasca in pace. In Irak, dupa caderea lui Saddam Hussein ne bucuram de suficiente drepturi: presedintele Irakului este kurd, avem sase ministri (printre care si ministrul de Externe), ne bucuram de federalizare. Iar in Turcia nu cerem acelasi lucru, cerem sa li se acorde kurzilor macar 10% din drepturile pe care le au in Irak.

Dumneavoastra ati luptat in aceeasi regiune de granita unde se afla acum PKK…

Da, dupa ce am terminat facultatea, in 1974, am plecat din oras in munti, pentru a ma alatura luptei pentru drepturile kurzilor, pentru recunoasterea federatiei kurde. Nu am stat in permanenta in munti, am mai plecat un an in Siria, apoi la Beirut. Prin 1974 sau 1975 am fost si la Bucuresti, la o conferinta a studentilor kurzi, venisera peste 300 de studenti, iar autoritatile romane ne atrageau atentia sa fim discreti, fiindca cei de la Ambasada Irakului de atunci ne urmareau. Venisem in secret in Romania.

In 16 martie 1988, cind Saddam Hussein a folosit arme chimice impotriva satului al-Abja, ma aflam la sediul nostru, la 25 de kilometri de acest sat. Atunci a ucis peste 5.000 de kurzi, in mai putin de o ora. Ce am vazut acolo nu voi putea uita niciodata - femeile, copiii morti. Si acum, dupa douazeci de ani, am inca cosmaruri cu acele imagini, inca mai sufar in urma acelor evenimente. Armata lui Saddam ne ataca tot timpul, mii de camarazi ai mei au fost ucisi. In timpul lui Saddam Hussein au murit mai mult de jumatate de milion de kurzi. Saddam a distrus 4.000 de sate kurde, a deportat jumatate de milion de kurzi in desertul din sudul Irakului, din care o jumatate au murit din cauza conditiilor dure. Nici acum, cind kurzii au revenit in regiunea lor, nu am reusit sa reconstruim totul.

Eu eram responsabil cu relatia cu media, in grupul nostru, eram editor al ziarului „Uniunea". Sediul nostru era in vale, dar eu eram responsabil cu relatia cu presa si transmiteam emisiuni radio. „Biroul meu" era la 2.000-3.000 de metri inaltime, pentru a putea emite, iar emisiunile zilnice erau ascultate de kurzii din toate tarile din jur. Iarna era foarte frig, din cauza zapezii nu mai puteam parasi regiunea. Armata lui Saddam ne bombarda deseori, dar nu avea cum sa distruga niste oameni care luptau pentru drepturile omului. Gruparea noastra se numea Uniunea Patriotica a Kurdistanului si a fost formata la 1 iunie 1975. In acea vreme l-am ales drept lider pe actualul presedinte al Irakului, Jalal Talabani. Eram sapte oameni atunci, iar acum, dupa 30 de ani, seful acelui mic partid e presedintele tarii. Pot sa va povestesc si o mica anecdota: eram o data la Damasc, cu grupul nostru, in casa arabului Adel Abdel Mahdi, iar sotia lui era plecata cu copilul la doctor. Cind s-a intors acasa, a vazut ca noi mincaseram toata mincarea din frigider si, suparata, a inceput sa ne certe, ca nu facem decit sa vorbim incontinuu si acum o lasaseram fara mincarea copilului. Adel Abdel Mahdi a rugat-o sa taca, pentru ca intr-o zi Talabani va fi presedintele Irakului, iar el insusi va fi vicepresedinte si atunci ii vor da cita mincare va dori. Iar acum, Adel Abdel Mahdi este, intr-adevar, vicepresedintele Irakului.

De unde va veneau proviziile in acea vreme?

De la kurzii din regiune. Luptatorii nu au nevoie de multe: citeva arme, mincare. Armele le capturau camarazii mei de la soldatii irakieni cu care luptau. Pe vremea aceea aveam relatii bune cu diverse tari. Din Turcia ne aduceau arme de contrabanda si nu ne cereau bani, era normal, erau kurzi si sustineau lupta. Aveam relatii bune si cu guvernul sirian, si cu cel iranian, dar si cu rusii si cu americanii.

Acum treizeci de ani

Aceasta fotografie a fost facuta la 3 ianuarie 1978, in regiunea Kandil, unde se afla acum cei din PKK. De la stinga la dreapta: Adel Murad, ambasadorul Irakului la Bucuresti; Fuad Ma’asum, liderul grupului kurd din Parlamentul irakian; Jalal Talabani, presedintele Irakului; dr. Omar Sheikh Musa, acum profesor universitar si director al radioului kurd in Statele Unite; dr. Kamal Kosnaw, rector al Universitatii Suleymaniya, a decedat in urma cu doi ani.

Chimist, disident, diplomat

Dl Adel Murad s-a nascut la 11 decembrie 1949, in Bagdad. Este casatorit si are patru copii. Vorbeste araba, kurda, engleza, persana si dialectul afgan al persanei. Este licentiat in chimie. Fondator al Uniunii Patriotice a Kurdistanului, este inca membru al Biroului Politic al acesteia. Inainte de a-si prelua postul ca ambasador al Irakului la Bucuresti (la 19 octombrie 2004), a fost timp de 9 ani redactor-sef al unuia dintre cele mai importante ziare irakiene, „Uniunea". Dupa caderea regimului lui Saddam Hussein au facut parte din Consiliul Interimar de Guvernare a Irakului, sub conducerea lui Paul Bremer.