Despre BCR se cunoaste nu numai faptul ca gandeste, dar gandeste la fel. Nu se cunoaste la fel cu cine gandeste BCR, dar irefutabil este doar faptul ca BCR gandeste. De exemplu, copii, ce gandeste BCR. BCR gandeste ca potentialul sau client e un fatalau pe care-l tine prietena-sa sub papuc. Prin extensie, cum arata clientul BCR. Pai arata ca fatalaul din reclama. Are privire de gaina, e complet lipsit de personalitate, sta sa-l bati, nu fuge cand il apuci de guler si-i tragi un croseu de dreapta si pe urma, dupa ce i-o tragi bine de tot, il pui sa-si spele tricoul murdar de sange si sa alerge pana jos, la farmacie sa-si ia pansamente sterile ca sa se infasoare, ca nu-l suporti asa, patat de vanatai. Daca prietena-sa vrea si are suflet rau, fatalaul e in stare chiar sa doarma pe presul de la intrare si sa faca "ding-dong" cand il calci pe cap.   Asa gandeste BCR despre potentialii sai clienti. In schimb, cum NU arata potentialul sau client. Potentialul client al BCR NU este nicidecum o fufa isterica, inecata in valuri de progesteron, nemultumita ca fatalaul a uitat de ziua lor de... aaa... de cand s-au cerut de prieteni. Clientul BCR nu este nicidecum atat de enervant ca fata aia din reclama. Macar atat: clientul BCR nu are cum sa fie enervant, pentru ca el nu vorbeste, multumindu-se doar sa asiste la propria lui viata. Pe potentialul client al BCR in nici un caz nu-ti vine sa-l tragi de par si nici sa-i incurci anticonceptionalele in folie. Nici sa-i pui pasta de dinti pe clanta (pe clanta usii, nu pe clanta de pe fata).   Isterica asta merita s-o trimiti in reclama aia la Wembley, atunci cand nenea da foc la restaurant ca n-au avut ce le-a cerut. Si ea sa fie figurant care sa stea in restaurant cand restaurantul arde. Sau nu. Ce merita antipatica. Merita s-o trimiti sase luni la reeducare in reclama la Prigat pe post de guvernanta, s-o alerge pustoaica aia, poate se mai calmeaza. Sa fie o bula intr-o reclama la detergent. Sa fie caine intr-o reclama la mancare pentru caini. Sa fie strutul din reclama aia la vitamine. In orice caz, sa fie ceva care alearga incontinuu. Sa n-aiba timp sa mai rasufle. Sa faca sport. Mult sport. Mult, mult sport. Pentru ca atunci cand vine acasa sa nu-si doreasca decat sa doarma.   Despre robotelul BCR, putem spune ca acesta e angajat sa duca ursuleti de plus la istericele inecate in progesteron. Sau, ma rog, daca e sa gandim din perspectiva fatalaului, robotelul BCR e programat sa apara ca iepurii din joben. Oricare ar fi perspectiva, ceea ce nu se schimba nicicum este faptul ca, in orice conditii si in orice... aaa... conditii, BCR gandeste. Gandeste la fel. Daca e sa-l intrebi pe BCR "ce mai faci, bai, BCR-ule?", BCR-ul iti raspunde invariabil "ce sa fac, gandesc". Ii multumim BCR ca, iata, in aceste vremuri de restriste in care nimeni nu mai gandeste (sau, ma rog, gandeste foarte prost), BCR nu doar ca gandeste, dar, fapt irefutabil, gandeste la fel.