Mare parte din stiinta Greciei antice, trecuta prin filtrele si laboratoarele invatatilor arabi, a ajuns in Occident o data cu revolutiile culturale din Evul Mediu.

„In comparatie cu imensa productie stiintifica pe care au cunoscut-o tarile Islamului intre secolele al IX-lea si al XV-lea, partea transmisa in limba latina Occidentului medieval reprezinta foarte putin din punct de vedere cantitativ si calitativ. Dar, chiar si asa, aceasta a adus o contributie decisiva, in momentul in care stiinta europeana a inceput sa se dezvolte." Cel de-al cincilea capitol din enciclopedia dedicata stiintei arabe, pe care Cotidianul o va aduce la inceputul saptaminii viitoare, porneste tocmai de la felul in care Europa, tarimul rationalismului, datoreaza mare parte din backgroundul sau stiintific invatatilor orientali.

Pina la sfirsitul secolului al XV-lea, cind a cazut Regatul Granadei, statele crestine si musulmane isi imparteau teritoriul Europei: fiecare cultura o influenta pe cealalta, Spania fiind un exemplu foarte bun pentru acest tip de amalgamare. In jurul anului 1000 a inceput sa patrunda in tarile crestine sistemul numeric arab, lucru care a revolutionat mult din viziunea europenilor atit asupra stiintei, cit si asupra multor alte ramuri adiacente, pentru ca mai tirziu acestia sa preia si cifra zero, reprezentind pentru prima oara matematic, dupa o traditie indelungata, absenta. La rindul sau, astrolabul, care va deveni nelipsit din arsenalul invatatilor occidentali, mai cu seama din cel al astrologilor, patrunde tot pe filiera araba. Atit preluarea cifrelor, cit si cea a astrolabului sint asociate cu numele lui Gerbert d’Aurillac, vestit matematician si astrolog, care avea sa devina Papa Silvestru al II-lea.

Dupa cucerirea Siciliei de catre regii normanzi, multi dintre inteleptii arabi au fost pastrati la curtile regale, Roger al II-lea, de pilda, cerind ajutorul unui savant maghrebian pentru intocmirea unei harti a lumii, pe care artistii de seama urmau s-o inscriptioneze pe un disc masiv de argint. Imparatul Frederic al II-lea, odata urcat pe tron, deporteaza mii de arabi, pastrindu-si insa interesul pentru tot ceea ce insemna stiinta araba si, cu precadere, pentru dresura soimilor, in care arabii erau specialisti. Acelasi conducator l-a primit la curtea sa pe unul dintre cei care aveau sa joace un rol esential in istoria stiintei. Negustor din Portul Pisa, care intretinea raporturi de schimb cu Principatul Antiohiei, asigurind comunicarea intre cele doua lumi, Leonardo Fibonacci a scris tratate de algebra si geometrie, mare parte din invataturile sale fiind construite in descendenta savantilor arabi.

Daca la inceputuri interesul occidentalilor crestini pentru stiinta araba se datora, in primul rind, faptului ca aceasta continuase traditia stiintei grecesti, treptat, oamenii de litere si de laborator au inceput sa invete araba si sa traduca tratatele invatatilor pentru inovatiile aduse de acestia. Carturarii evrei, buni cunoscatori ai limbilor arabe, au fost unii dintre principalii diseminatori ai stiintei decantate in laboratoarele si cartile musulmanilor. Astfel, pornind de la cultura greaca, interpretata si folosita de catre cea musulmana, prin traducerile evreilor scoliti, patrund in Europa crestina multe dintre inventiile si teoriile care au stat la baza avintului tehnologic si stiintific care s-a conturat la sfirsitul Evului Mediu.

Despre influentele musulmane in Spania medievala, cititi pe www.cotidianul.ro/select