Zilele trecute am avut o scurta discutie cu un prieten care apare destul de des la televizor pentru a apara diverse cauze. E un ecologist fruntas, se implica de fiecare data in apararea minoritatilor si, probabil, or mai fi si altele. De fapt, amicul meu si-a facut o meserie din aceste lucruri. Ceea ce nu mi se pare nici rusinos, nici neprofitabil. Interesant de discutat mi se pare insa perceptia publicului fata de profesionalizarea unor domenii care cadeau inainte in slujba altor personaje si institutii. Sa luam de exemplu caritatea! Traditional, Biserica este institutia care se implica cel mai mult in sprijinul celor nevoiasi. Multe spitale, aziluri si camine mai poarta inca si azi nume cu rezonante ecleziale. De la un timp insa, caritatea a devenit un apanaj al diverselor vedete, legate de lumea showbizului sau a sportului. ONG-urile specializate, chiar si FIFA, au ajuns sa aiba bugete de caritate uriase pe care le gestioneaza in strinsa legatura cu interesele de publicitate ale unor branduri sau ale diversilor agenti de influenta media. Un meci de caritate nu e doar un prilej de a stringe niste bani pentru vaccinarea copiilor din Africa, dar si un mod de a arata ca un fotbalist este o persoana sufletista, dispusa sa-i ajute pe cei in nevoie. In ansamblu, sistemul functioneaza in interesul tuturor. Din pacate, inca nu ne-am acomodat cu aceasta situatie si-i percepem pe profesionistii cauzelor noastre ca pe niste mici ipocriti.