Ura fara motiv

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am simtit, in autobuz, ca sunt privit cu ura. Cand am intors capul, am vazut ca ma fixa cu privirea un batran  impunator, de aproape doi metri, cu o fata de buldog dresat sa-si controleze furiile. O fata de buldog suparat rau, care ar fi trebuit sa ma faca sa cobor urgent la prima statie si sa nu ma mai uit inapoi.


Unii oameni au o expresie agresiva cand sunt obositi sau coplesiti de ani. Isi urasc batranetea si raspandesc in jur amaraciune si nesiguranta. Instinctiv, iti vine sa stai cat mai departe de ei. M-am intrebat daca nu cumva ne cunoasteam si ii eram dator cu ceva. Uit o multime de lucruri, dar nu si fetele celor cu are am avut de-a face, fie si un timp foarte scurt. In plus, pe indivizii masivi si la batranete, respirand o vigoare contra naturii, o impotrivire bolovanoasa la legile firii, o anume vehementa in toata fiinta lor, nu-i uit, fiindca nu dau peste ei la tot pasul. In tinerete insul trebuie sa fi fost un pieptos si un vanos, iar batranetea lui ameninta in continuare cu amintirea a ceea ce fusese candva.


M-am prefacut ca il ignor, oricum ma gaseam in celalalt capat al autobuzului, numai ca ma urcasem intr-un autobuz gol si cei cativa metri distanta, care intr-o masina plina de lume mi-ar fi dat o sansa, acum nu contau. Daca aduc in discutie sansa e pentru ca in aer plutea o mare amenintare. La prima oprire am coborat. N-aveam nici un motiv sa-mi fie frica, insa frica nu-ti intra in oase numai din niste motive explicite.


M-am urcat in autobuzul urmator si, cu toate ca era gol, m-am simtit iarasi privit. Am intors capul, m-am gandit ca, dac-as fi fost scriitor de povestiri stiintifico-fantastice, m-am si asteptat sa dau din nou de batranul cela amenintator. Dar, cum spuneam, autobuzul era gol si gol a ramas pana la ultima statie. Totusi, ma simteam privit din locul unde in celalalt autobuz ma fixa uriasul cu mutra de buldog. Nu mai era vorba de o persoana, ci amenintarea care poate sa fie pe neasteptate un necunoscut. Cand se desprinde o bucata de beton de la etajul zece si-ti cade in cap spui ca e soarta. Insasi un om poate sa devina soarta. Nu conteza ce crezi tu despre el, conteaza ce gandeste el despre tine. E posibil sa-i fii, anitipatic la prima vedere, fata ta sa-i aminteasca de un lucru care il enerveaza, e destul ca subconstientul sau sa-i dicteze "Ataca!" si ai patit-o fara sa intelegi de la ce ti se trage. Din cand in cand, ma trezesc stand foarte aproape de insi cu care nu sunt compatibil la haloul pe care ni-l raspandesc trupurile. Numai ca, trecand timpul, am invatat sa dispar repede, sa nu-i las sa faca explozie. In copilarie, am mancat bataie din senin, de la un om pe care il vedeam pentru prima oara si pe care nu l-am mai vazut dupa asta niciodata. Am tinut minte exact ce merita sa tin minte din incident: faptul ca intre oameni pot aparea brusc incompatibilitati biologice atat de vehemente, incat nu-i nevoie sa apara si o cauza pentru a se declanasa un razboi.

---

Despre autor: