Luni, ENCICLOPEDICA va propune o intilnire cu savantii Orientului in monografia lui Danielle Jacquart, „Stiinta araba - o epopee a cunoasterii".

In secolele al VII-lea si al VIII-lea, sub conducerea califilor, arabii cuceresc regiuni in care s-au dezvoltat bogate civilizatii si cai comerciale mergind de la Marea Mediterana pina in Extremul Orient. Astfel, intra sub legea musulmana - la nord si la est Siria, Irakul, Iranul, iar in Asia Centrala, printre altele, opulentele cetati Buhara si Samarkand; spre vest, Egiptul, Africa de Nord, Peninsula Iberica si, pentru scurt timp (secolele al IX-lea - al XI-lea), Sicilia. Limba a Coranului, araba devine dominanta intr-un ritm galopant.

Vorbita mai intii de beduinii din Peninsula Arabica inainte de a deveni vehiculul revelatiei coranice, araba nu era inzestrata de la inceput cu toate calitatile unei limbi de cultura si cu atit mai putin ale unei limbi stiintifice. Ea dobindeste aceasta capacitate mai intii gratie muncii gramaticienilor si a lexicografilor. Intr-un spatiu intins, supus farimitarii interne, rivalitatilor politice si ravagiilor provocate de diferite invazii, limba araba asigura continuitatea si reinnoirea stiintei. Totusi, ea nu este singura limba de cultura. Incepind din secolele al X-lea si al XI-lea, se afirma persana, imprumutind alfabetul arab. Limba a poeziei, a literaturii, persana va servi si la scrierea unor lucrari stiintifice, majoritatea de tip enciclopedic sau destinate popularizarii.

Daca intre 650 si 750 califatul omeyyad dezvoltase o civilizatie infloritoare, istoria nu a pastrat nici o urma din lucrarile scrise in limba araba in aceasta epoca. Ascensiunea dinastiei abbaside in 750 deschide o perioada de intensa activitate culturala, ale carei rezultate au fost mult mai bine conservate in timp. Sediu al autoritatii califului din vremea lui al-Mansur (754-775) care l-a intemeiat, Bagdadul vede adunindu-se si intilnindu-se savanti de toate originile si cu interese variate. Sub regimul lui Harun al-Rashid (786-809) s-a construit primul spital din lumea musulmana.

Medicii cei mai renumiti din vremea respectiva erau crestini nestorieni, exercitindu-si adeseori arta din tata in fiu. Dar simbolul cultural bagdadian era „Casa Intelepciunii" (Bayt al-Hikma), pe care legenda l-a transformat, oarecum anacronic si idealist, intr-un fel de academie de stiinte. Sub Harun al-Rashid, legenda consemneaza mai intii o biblioteca pentru uzul curtii, dar se pare ca aici au fost elaborate si traduceri comandate de calif. Sub al-Ma’mun (813-833), Bayt al-Hikma se deschide mai mult spre exterior. Aici lucreaza si isi dau intilnire invatati, mai ales matematicieni si astronomi, dintre care unii exercita functii de astrologi de curte.

Bayt al-Hikma este si un loc in care se discuta despre credinta musulmana si valoarea sa politica sau unde se exprima doctrina mutazilita (denumita astfel pornind de la calificativul dat de intemeietorul ei, „cel ce se izolează"), cu urme de filosofie greaca din Antichitatea tirzie. Unii califi sustin puternic activitatea stiintifica, numele lui al-Ma’mun, de exemplu, fiind legat de observatiile astronomice si cercetarile geodezice pe care le-a patronat in ultimii ani ai domniei sale. Serii intregi de observatii sint facute mai intii la Bagdad pe la 828-830, apoi la Damasc intre 830 si 833. Acestea din urma, intrerupte de moartea califului, au dus la construirea unui cvadrant mural cu latura de 5 metri, cea mai veche constructie monumentala atestata pentru observarea cerului.

Paralel, califul comanda expeditii menite sa masoare un grad de meridian pentru a se calcula diametrul Terrei. Pornind de la un punct initial ales in desertul sirian, echipele s-au impartit in doua grupe, una mergind spre nord, cealalta spre sud. Al-Ma’mun a pus sa se elaboreze o harta a lumii din care nu a mai ramas nici o urma. Cele mai vechi harti venite din lumea musulmana ilustreaza, intr-o copie din 1037, „Imaginea Pamintului" de al-Khwarizmi, unde se constata influenta „Geografiei" lui Ptolemeu.

Provenienta lui zero Unul dintre lucrurile care astazi nici nu mai par o inventie, ci pur si simplu o notiune elementara, este cifra zero, care a revolutionat nu numai matematica, dar si intreaga istorie a stiintei. Putini stiu insaca cel care a introdus aceasta conventie a fost matematicianul arab Muhammad bin Ahmad, in anul 967 dupa Hristos, urmind sa fie preluat de culturile occidentale abia la inceputul secolului al treisprezecelea. Multe dintre ramurile matematicii isi datoreaza existenta sau forma actuala invatatilor din tarile arabe, care scriau tratate despre algebre si geometrii complicate, de regula, inaintea omologilor lor vestici.

De pilda, daca n-ar fi fost Nassereddine al-Tusi, este posibil ca trigonometria sa nu se fi desprins de astronomie poate chiar niciodata, iar Euclid sa nu-si fi gasit nici un matematician care sa-i puna in discutie teoremele.

Despre citiva dintre marii alchimisti arabi si europeni cititi pe www.cotidianul.ro/select