In cazul lui Hristos, votul uninominal nu s-a dovedit cea mai fericita metoda de consultare a norodului.

„La fiecare praznic al Pastilor, dregatorul avea obicei sa sloboada norodului un intemnitat, pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un intemnitat vestit, numit Baraba. (…) Pilat le-a zis: ,,Pe care doriti sa vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Iisus care se numeste Hristos?’’ (…) ,,Pe Baraba!’’, au raspuns ei. Pilat le-a zis: ,,Dar ce sa fac cu Iisus, care se numeste Hristos?’’ ,,Sa fie rastignit", i-au raspuns cu totii.’" (Matei, 27, 15-22). Era acelasi norod care, in urma cu doar citeva zile, saluta intrarea lui Iisus in Ierusalim cu strigate de „Osana!".

Nu as fi adus in discutie acest episod biblic daca in ultimele zile nu m-as fi simtit sufocat de „argumentele fara-de-replica" in favoarea votului uninominal „pur" (ba chiar si in favoarea Parlamentului unicameral!) - inaltarea in slavi a intelepciunii populare, sanctionarea coruptiei de catre electorat, simplificarea sistemului politic s.a.m.d. Am obosit tot explicind, in termeni mai mult sau mai putin tehnici, dezavantajele sistemului Basescu-Geoana in comparatie cu cel al ApD. Chestiunile legate de reprezentativitate si legitimitate, bipolarizare sau gerrymander, lasa, in general, lumea indiferenta. Norodul nu are timp de reflectie. Abia daca are timp de exemple. Iata, asadar, doar trei mostre de „succes" al votului uninominal.

1990, Duminica Orbului (singura data cind am mai folosit, intr-un editorial din „NU", episodul Baraba) - Ion Iliescu este ales cu o majoritate zdrobitoare. Mi se va spune ca trecusera doar citeva luni de la revolutie, oamenii erau inca neobisnuiti cu exercitiul democratic etc. Au urmat insa doua mineriade, multa mizerie, coruptie, demagogie, dar „intelepciunea populara" recidiveaza si-n 1992, si-n 2000. Alt exemplu: Marian Vanghelie. Cu sau fara PSD, cu sau fara scoala (dar cu DVD-uri pentru profesori), omul cistiga Primaria Sectorului 5 fara emotii. Mi se va spune ca electoratul de-acolo e mai „deosebit". Ce ne facem atunci cu cel din „centrul universitar" Cluj, caruia i-au trebuit 12 ani pentru a se lamuri despre Gheorghe Funar?

Nu-mi fac iluzii. Intrebata fiind „dar ce rau v-a facut" sistemul ApD, majoritatea prezenta la vot va „striga si mai tare", cu aceeasi coerenta logica de acum doua mii de ani: „Sa fie rastignit!". In atare conditii, ingaduiti-mi sa ma spal pe miini.