Va fac o marturisire care nu joaca in favoarea mea: cind am inceput Colectia Cotidianul, nu credeam ca vom ajunge aici.

Nu le-am spus asta nici Liviei Moisii, adevarata sefa a colectiei, nici lui Cristian Teodorescu. In mintea mea de atunci era vorba de o campanie de un sezon care s-ar fi lasat cu vreo douazeci de titluri in bibliotecile oamenilor. Bine si asa! Abia dupa primele cinci-sase aparitii, cind am vazut succesul urias al colectiei si m-am trezit sunat la telefon de oameni care nu ma mai sunasera de ani intregi, sa-i ajut sa faca rost de unul sau altul dintre titluri, abia atunci mi-am dat seama ca, poate, nu sintem doar in fata unui gest de marketing mai simpatic decit altele, ci ca putem marca, intr-un fel, si istoria cititului de la noi. Ca am contribuit la intoarcerea publicului spre carte. Iar din aceasta intoarcere au prilej de bucurie si editurile de la noi.

Succesul colectiei are in componenta sa si pretul cartilor. Dar asta a fost, cred eu, la inceput. A fost momeala prima. Dupa aceea a contat selectia foarte buna a autorilor. Despre asta trebuie neaparat sa scriu. Despre faptul ca am fost „obligat" sa citesc autori cu care nu ma mai intilnisem, care nu faceau parte din rindul preferintelor mele. Nu-i poti citi pe toti. Chiar am un tricou de la o librarie din Washington D.C., Politics&Prose, pe care se gaseste scrisa o scuza buna: „So many books, so little time". Da, viata e scurta, timpul pentru citit si mai scurt, iar cartile-s multe. Colectia Cotidianul m-a obligat si m-a ajutat sa citesc si sa recitesc zeci de carti de care nu stiu daca m-as mai fi apropiat vreodata altfel decit obligat de „fisa postului". De pilda, din „Lumea Sofiei", de Josten Gaarder, citisem, la prima aparitie in limba romana, mai mult de jumatate, dar din nu mai stiu ce motive, am intrerupt lectura. Am reluat-o cu ocazia colectiei si m-am bucurat de ea, din nou, de data asta pina la capat. Au mai fost citeva recitiri, unele in totalitate, altele doar pentru a-mi reimprospata memoria. Am recitit cu placere si „Zgomotul si furia", a lui Faulkner, carte pe care, probabil, n-as mai fi reluat-o niciodata. Desi, din cind in cind, merita sa ne intoarcem la cele citeva zeci de carti-etalon ale vietii noastre de cititor.

Colectia Cotidianul a insemnat si pentru mine surpriza unor autori pe care nu-i citisem pina atunci. Unul dintre ei este Amos Oz, cu „Cutia neagra". Altul, Russel Banks, cu „Deriva continentelor", o carte care m-a tulburat foarte mult si pe care am citit-o in format electronic pe cind eram in Noua Caledonie si efectul a fost ca vreme de citeva zile nu am putut scrie mai nimic la proiectul meu. Am fost foarte incintat si de V.S. Naipaul, cu „Mascaricii", de Alice Hoffman si „Regina de gheata", de Jhumpa Lahiri cu „Interpret de maladii". Si nu pot sa-i enumar chiar pe toti!

Pentru succesul colectiei trebuie neaparat sa multumim zecilor de mii de cititori pentru care noi am scos doua milioane de carti. Mai urmeaza? Sigur ca mai urmeaza, pregatiti-va rafturile bibliotecilor!