Adoptarea legislatiei privind transplantul cu acord prezumat prezinta si certe avantaje financiare. De exemplu, un transplant de rinichi costa cit dializa pe doar sapte luni. UE adopta deja politici de transplant la nivel european. Problema transplantului de organe este atit de importanta pentru dezvoltarea Uniunii Europene incit Comisia Europeana a inceput in mai 2007 procedurile pentru introducerea unui card european de donator de organe si pentru unificarea legislatiei privind transplanturile. Principalul motiv: 40.000 de cetateni UE sint inscrisi in prezent pe listele de asteptare pentru un organ, iar in fiecare zi, zece dintre ei decedeaza din cauza lipsei de donatori. De altfel, in lipsa unui transplant de inima, 80% dintre cei care au nevoie de un astfel de tratament mor in decurs de un an si jumatate de la inscrierea lor pe lista de asteptare. Cifrele sint stipulate intr-un document intern al Comisiei Europene, din 30 mai 2007, care studiaza impactul transplantului de organe asupra Uniunii.

Un alt argument, extrem de puternic, in favoarea unei legislatii care sa permita cresterea numarului de donatori este cel economic. Cum bolnavii care se afla pe listele de asteptare sufera de maladii grave, ce necesita tratamente deosebit de scumpe si suportate in cea mai mare parte integral din bugetele statelor, specialistii Comisiei Europene au calculat ca, la fiecare 10.000 de pacienti carora li se transplanteaza un rinichi, bugetul alocat Sanatatii de catre tara respectiva creste cu 200 de milioane de euro pentru fiecare an. Suma rezulta din diferenta inregistrata intre costul unui transplant si cel al tratamentului posttransplant, pe de o parte, si costul procesului de dializa pe care acei pacienti ar fi trebuit sa il faca in absenta unui rinichi functional, fara a include insa costurile specifice spitalizarii si transportului acestor pacienti. In prezent, majoritatea tarilor Uniunii Europene au introdus in legislatia lor prevederi care permit existenta unui numar mare de donatori. Cea mai importanta modificare in acest sens o reprezinta „acordul prezumat", care inseamna ca, daca o persoana aflata in moarte cerebrala nu a refuzat in timpul vietii sa isi doneze organele, ea este automat considerata donatoare.

Si pentru Romania avantajul economic pe care introducerea acordului prezumat l-ar aduce bugetului Sanatatii, fata de actuala formula care presupune obtinerea acordului familiei celui aflat in moarte cerebrala pentru a-i preleva organele, este un argument zdrobitor. Astfel, un pacient care are nevoie de un transplant de rinichi face dializa de trei ori pe saptamina pentru tot restul vietii, tratament care costa aproximativ 120 de euro pe sedinta. Adica 18.720 de euro pe an, pe cind un transplant de rinichi ar presupune doar o cheltuiala de 10.000 de euro. Cu alte cuvinte, cheltuielile pentru un transplant de rinichi sint egale cu dializa pe numai sapte luni. In conditiile in care, in lipsa transplantului, dializa se face pe tot parcursul vietii.

Dar cind vine vorba despre transplanturi, Romania e codasa Uniunii Europene. Mai ales la transplanturile de ficat. In timp ce la noi sint inregistrate doar 0,5 operatii de acest tip pentru fiecare milion de locuitori, bulgarii au 1,1, polonezii - 5,5, nemtii - 11,8, italienii - 19 si spaniolii - 24,3. Aceste cifre capata sens in momentul in care lecturam rezultatele unui alt sondaj efectuat de Comisia Europeana in privinta disponibilitatii cetatenilor de a-si dona organele dupa moarte. Astfel, Romania se situeaza iar pe ultimul loc din UE, doar 27% dintre romani fiind de acord sa contribuie la salvarea de vieti prin donarea unui organ dupa decesul lor. Media europeana a celor ce sint de acord cu transplantul este de 56%, iar primul loc este adjudecat de Suedia, cu un indice de 81%. La sud de Dunare, patru din zece bulgari si-ar ceda bucurosi ficatul pentru a salva un bolnav, in timp ce cinci unguri si-ar da inima altcuiva, in caz ca nu mai au nevoie de ea. Cu cit ne deplasam spre vestul Europei, procentele celor care si-ar dona organele cresc simtitor: 67% in Franta, 69% in Olanda si 71% in Belgia. Cele mai multe persoane care se impotrivesc transplantului de organe provin din mediul pensionarilor si al celor care si-au incheiat studiile pina la virsta de 15 ani. Pe de alta parte, cei care ar dona un organ pentru a salva o viata sint fie studenti, fie au fost inscrisi in sistemul educational pina la cel putin 20 de ani, fie lucreaza in functii de conducere.

Transplantul, in expansiune O conferinta a expertilor in transplanturi de organe din UE, tinuta in 2003 la Venetia, a facut o legatura directa intre numarul mic de donatori si cresterea traficului de organe in tarile aflate in curs de dezvoltare, organe ce ar putea fi apoi importate in UE. Cresterea numarului de donatori prin intermediul acordului prezumat ar reduce astfel si traficul de organe. „Rezultatele excelente ale transplanturilor din ultima decada, in termeni de ani de viata cistigati si imbunatatirea calitatii vietii, au largit indicatiile pentru acest tip de tratament. Asa se face ca numarul pacientilor a crescut de mai multe ori decit numarul transplanturilor efectuate", se arata in documentul european. Mai precis, in Franta, lista de asteptare pentru un transplant de ficat a crescut cu 151% in intervalul 1989-2004, in timp ce numarul transplanturilor efectuate a inregistrat o crestere de doar 42 de procente. Exista insa diferente semnificative intre tarile membre UE din punctul de vedere al transplantului de organe. Cu un sistem mult mai bine pus la punct, in Spania, lista de asteptare a crescut de sase ori, iar numarul operatiilor efectuate, de cinci ori.

Documentul Comisiei Europene privind transplantul de organe, pe www.cotidianul.ro/select