Traseistul politic D. Miron a fost numit in functia de secretar de stat in ianuarie 2005, reprezentand PC. Nu ne putem pronunta daca PC a fost intr-adevar „solutia imorala" cum i s-a spus, dar este absolut sigur ca D. Miron ilustreaza fidel imoralitatea, conflictualitatea, viclenia, abuzul si „deprinderea" periculoasa de a „scoate castanele din foc cu mana... ministrilor" (!?).
Prima „victima" a fost Ministrul Miclea. D. Miron a „complotat" un control la UPA realizat de o Comisie formata din Prof. dr. Constantin Bratianu, director general, Prof. dr. ec. Vasile Raileanu, Consilier juridic Rodica Nistor si jurista Catalina Damian.
Intrucat primii doi componenti, profesori si profesionisti adevarati si demni, au redat obiectiv opiniile personale, contrare „sarcinii" trasate de catre D. Miron celor doua juriste, activitatea comisiei s-a incheiat cu doua rapoarte distincte (!?) - (v. anexa la-b, care dezvaluie tocmai punctele de vedere contradictorii, dar mai ales faptul ca ambele juriste au intocmit un raport separat, „receptiv" fata de „comanda" lui D. Miron).
Cu ajutorul rapoartelor, D. Miron 1-a putut induce in eroare pe ministrul Miclea, determinandu-1 sa semneze Ordinul abuziv 4310/2005, care continea dispozitii aberante. Spicuim dintre acestea: afirmatia ca alegerile trebuie refacute, „fundamentata" fortat pe faptul ca fuziunea prin absorbtie a Universitatii „Apollonia" de catre UPA n-ar fi fost legala. Subliniem ca fuziunea s-a realizat prin hotararile celor doua Senate, prin modificarea Cartelor celor doua universitati si inregistrarea lor la Notariat si, in sfarsit, a fost consacrata prin Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila din 24 septembrie 2004.
Senatul si conducerea UPA n-au dorit, insa, escaladarea conflictului provocat de grupul separatist minoritar de la Facultatea de Psihologie si Asistenta Sociala (PAS) de pe vremea mandatului lui Al. Athanasiu, prieten al decanului D. Tompea (de la PAS) si a organizat alegeri legale la 15 septembrie 2005. MEdC nu a raspuns nici pana in prezent la dosarul inaintat de UPA la 26 septembrie, deoarece „este tainuit" in sertarul ministerial al lui D. Miron.
Realizand ca nu a reusit prin alegeri sa isi promoveze „sponsorul" (D. Tompea), D. Miron provoaca o noua faradelege: trimite la CNEAA (mai precis secretarului general -1. Sterian, alt apropiat al lui D. Tompea) o adresa (anexa 2), semnata de catre el pentru M. Miclea (fara stirea acestuia), solicitand „CNEAA sa inainteze Guvernului proiectul legii de desfiintare a UPA", pe baza unor argumente false, care probau necunoasterea conditiilor in care se poate desfiinta o universitate de catre colaborationisti (anexa 3).
I. Sterian raspunde, in aceeasi modalitate ilegala, semnand in locul regretatului Prof.univ.dr. I. Mihailescu, fost presedinte al CNEAA (v. anexa 4).
Nici aceasta tentativa nu a fost o reusita pentru D. Miron, deoarece, la sedinta CNEAA din 17 octombrie 2005, conducerea UPA s-a prezentat cu argumentele cuprinse in dosarul depus la MEdC la 26 septembrie, demonstrand refacerea alegerilor in conditii legale (urmare a Ordinului 4310/2005). CNEAA a decis ca nu se poate pune problema desfiintarii unei universitati de prestigiu (vezi anexele 5, 6, 7). De asemenea, CNEAA a adaugat in clar: fuziunea prin absorbtie a Universitatii „Apollonia" de catre UPA este legala (adresele nr.2322/12.12.2005, 5/27.01.2005 si 117/09.05.2006).
Ministrul de atunci, M. Miclea, informat cu privire la aceste ilegalitati, a promis ca va face dreptate, dar, in noiembrie 2005, a demisionat. Domnia-sa a plecat, D. Miron a ramas.
A doua „victima" o regasim in persoana ministrului M. Hardau.
Acesta, mai bun cunoscator al sistemului si cu un fler dezvoltat al calitatii oamenilor, 1-a „depistat" pe D. Miron si, in consecinta, 1-a evitat. La cele doua primiri ale conducerii UPA (Rector, Presedinte si Presedintele Consiliului de Onoare) nu 1-a invitat, preferand participarea directorului general D. M. Constantinescu, pe care, la ultima primire din ianuarie 2007, il insarcinase sa rezolve problema. in luna martie, insa, dl. M. Hardau s-a retras odata cu formatiunea PD de la Guvernare. A ramas din nou D. Miron, care (mentionam in treacat, dar cu relevanta!), pe perioada mandatului Dlui M. Hardau, a trecut la PD.
Pe M. Hardau, D. Miron 1-a „indus in eroare" asemanator cu „procedura" aplicata in cazul M. Miclea. Miron a impus „modestilor" specialisti de la Directia juridica si de control sa insereze un fals grosolan in Intampinarea depusa de MEdC la dosarul nr. 11941/1/2006 de la ICCJ. Falsul consta in faptul ca, la p. 3 mijloc din Intampinare (v. anexa 8), scria negru pe alb: „intrucat in momentul fuziunii (2003) Universitatea ‘Apollonia’ nu era acreditata" rezulta ca fuziunea era ilegala. Reamintim ca "Apollonia" a fost infiintata si acreditata prin Legea 481/2002, lucru cunoscut deja de opinia publica.
Pe baza falsului, prin inducerea in eroare a ICCJ, banuim ca nu gratie hazardului, prin Decizia 1137 a sectiei Contencios Administrativ a ICCJ (p. 3 sus -anexa 9), in motivatie si nu in dispozitiv, se vorbeste, intentionat confuz, despre Universitatea „Petre Andrei" din Iasi si Universitatea „Petre Andrei" Iasi (?), care ar fi fuzionat in conditii ilegale. Revoltator este, pe de alta parte, faptul ca nici ICCJ nu a realizat ca o instanta speciala de Contencios Administrativ nu avea competenta sa se pronunte intr-o cauza eminamente civila, cum este fuziunea.
Dar D. Miron si D. Tompea nu „s-au descurajat", perseverand in aberatiile referitoare la asa-zisa „ilegalitate" a fuziunii UPA cu Universitatea „Apollonia". Au realizat, cu usurinta, ca M. Hardau nu a avut cunostinta despre Intampinarea depusa de MEdC si falsul grosolan inserat in aceasta, adresa fiind semnata de „(in)competentele" de la Directia Juridica.
A treia victima, indusa in eroare foarte grav, intrucat numarul neadevarurilor a crescut: CM. Adomnitei.
Vazand-si planurile prin CNEAA si ICCJ esuate, D. Miron, „colaborand" cu prof. L. Vlasceanu si jurista R. Nistor, din septembrie 2006 angajati la ARACIS, a incercat sa se foloseasca de acest organism spre a-si atinge „scopul vietii": distrugerea UPA.
In acest sens, ARACIS, prin influenta si la comanda lui D. Miron, desi initial (din octombrie 2006) a cooperat si angajat evaluarea UPA cu conducerea oficiala si legala - respectiv prof. dr. Niculae Niculescu si prof. dr. Bogdan Constantin Andronic (persoana de contact), in ianuarie 2007 a introdus in ecuatie si grupul separatist de la PAS, ce are pretentia ca „detine" alt senat, alt rector, alt presedinte (!?), elemente absolut hilare si in afara legii.
In iunie 2007, aflam cu stupoare ca, desi nu a facut niciun fel de activitate de evaluare la UPA, intrucat aceasta si-a retras oferta si dosarul de autoevaluare (prin adresa nr. 768/18.06.2007), ARACIS da, intr-o atare situatie, verdictul "lipsa de incredere". Pentru a-1 consolida si folosi in justificarea neincluderii UPA in HG 676/28 iunie 2007 cu structura conforma cu fuziunea cu "Apollonia", D. Miron apeleaza, din proprie initiativa, la o casa de avocatura.
C.M. Adomnitei procedeaza, insa, legal si diplomat, astfel incat, la 15 august 2007, convoaca la MEdCT o sedinta la care au participat: reprezentantii MEdCT (ministrul, secretarul de stat, directorul general al Directiei invatamant superior, consilieri juridici), ai ARACIS-ului (presedintele si vicepresedintele Consiliului, alaturi de alte trei persoane), ai Casei de avocatura solicitata de MEdCT (de D. Miron, in fapt) spre a se pronunta asupra legalitatii fuziunii, in sfarsit, reprezentantii celor doua parti de la UPA, care sunt implicate in conflict (Rectorul, Presedintele, fostul Rector de la „Apollonia" si Acad. Radu Miron, pe de o parte, si, respectiv, de cealalta parte, D. Tompea, fratii Bocancea, D. Sandru, de la Psihologie si Stiinte Politice).
Specialistii de la Casa de avocatura, angajati chiar de catre D. Miron, apreciaza ca fuziunea UPA cu "Apollonia" este legala. Consecinta: M.C. Adomnitei recunoaste ca anterioarele conduceri au gresit netinand cont, in hotararile
de Guvern anterioare (940/2004, 1609/2004 si 916/2205), de fuziune. Impreuna cu cei de la ARACIS, cei din MEdCT si de la Casa de avocatura s-a luat decizia propunerii HG 981/2007 privind structura UPA din Iasi (poz 28).
D. Miron nu s-a lasat convins nicicum si a initiat un Ordin 2146/2007, proba de ilegalitate crasa, care contrazice flagrant nu doar Legea 408/2002 privind infiintarea UPA, nu doar Legea 480/2006, ci insasi HG 981/2007 publicata cu doar cateva zile inainte.
Ceea ce implica, de asemenea, gravitate este faptul ca Ordinul 2146 este semnat de catre ministrul C. Adomnitei si, fiind vorba de abuz in serviciu in forma calificata, il expune la o pedeapsa penala (cf. art. 248 Cod penal).
Toate argumentele noastre demonstreaza ca D. Miron nu are scrupule, din umbra, sacrificand orice si pe oricine. Intr-un context atat de complicat, flagrant vinovat, se impune destituirea grabnica a acestui oportunist politic si „ocolitor" al legilor rau-intentionat.

Va prezentam in continuare, in facsimil, semnaturile membrilor Senatului Universitatii "Petre Andrei" din Iasi.

Satul de ilegalitatile si abuzurile traseistului politic D. Miron, premierul Tariceanu a semnat ieri, la inchiderea editiei ziarului nostru, decizia destituirii acestuia din functia de secretar de stat in MEdCT.